Profesorii debutanți în Europa: de ce sprijinul de la începutul carierei contează pentru stabilitatea sistemelor de educație

profesorii debutanti

Mentoratul, integrarea profesională și condițiile de muncă sunt printre factorii care pot influența decizia profesorilor aflați la început de carieră de a rămâne în învățământ. Datele Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) arată că, în medie, 38% dintre profesorii din învățământul primar și secundar din instituțiile publice care au demisionat aveau mai puțin de cinci ani de experiență.

Intrarea în profesia didactică presupune mai mult decât dobândirea unei calificări și ocuparea unui post într-o școală. Primii ani de activitate aduc responsabilități pentru care pregătirea inițială nu oferă întotdeauna răspunsuri suficiente: gestionarea clasei, adaptarea la particularitățile elevilor, relația cu părinții, colaborarea cu ceilalți profesori și înțelegerea mecanismelor administrative ale instituției. În această etapă, sprijinul oferit de școală și accesul la îndrumare profesională pot influența felul în care un profesor își construiește identitatea profesională și își evaluează perspectivele de a continua în sistem.

Problema nu privește doar experiența individuală a profesorilor aflați la început de drum. Capacitatea unui sistem educațional de a-i păstra pe cei care intră în profesie are legătură cu stabilitatea colectivelor didactice, continuitatea activității la clasă și resursele necesare pentru formarea noilor generații de profesori. Plecarea timpurie din învățământ poate însemna pierderea unor investiții în pregătirea inițială și nevoia de a relua procesul de recrutare și integrare.

Cât de vulnerabili sunt profesorii aflați la început de carieră?

Datele publicate de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică în raportul Education at a Glance 2026 oferă un indicator relevant pentru înțelegerea plecărilor din profesie. În medie, în țările și economiile pentru care există date, 38% dintre profesorii din învățământul primar și secundar din instituțiile publice care au demisionat aveau mai puțin de cinci ani de experiență.

Este important ca acest procent să fie interpretat corect: el nu arată că 38% dintre profesorii debutanți au demisionat, ci că, dintre profesorii care au demisionat, o proporție de 38% avea mai puțin de cinci ani de experiență. Diferențele dintre sistemele analizate sunt considerabile. Ponderea ajunge la 77% în Israel, 69% în Austria, 66% în Comunitatea Franceză din Belgia și 64% în Luxemburg, în timp ce în Coreea este de 8%, în Danemarca de 15%, iar în Suedia de 21%.

Același raport arată că, în anul școlar 2024/2025, aproximativ 6,4% dintre profesorii calificați din instituțiile publice au ieșit din corpul profesoral, în medie, în țările cu date disponibile. Indicatorul OCDE privind aceste plecări cuprinde demisii, pensionări și treceri către alte atribuții în cadrul sistemului public de educație. În medie, 54% dintre plecări au fost demisii, 34% pensionări, iar 12% treceri către alte roluri în sistemul public de educație. Prin urmare, procentul de 6,4% nu trebuie interpretat ca o rată a demisiilor.

Datele nu permit concluzia că lipsa mentoratului determină plecarea profesorilor debutanți; ele arată, însă, importanța perioadei de început a carierei și justifică analizarea măsurilor prin care școlile și sistemele de educație îi pot sprijini pe cei care intră în profesie.

Intenția de a părăsi învățământul apare încă de la începutul carierei

Un alt indicator relevant este intenția declarată de profesori de a părăsi profesia. Rezultatele studiului TALIS 2024, publicat de OCDE, arată că aproximativ doi din zece profesori cu vârsta sub 30 de ani intenționează să renunțe la cariera didactică în următorii cinci ani. Datele respective se referă la profesorii din învățământul secundar inferior, nu la toate nivelurile de învățământ.

Diferențele dintre țări sunt importante. În Letonia, 53% dintre profesorii din această categorie de vârstă declară că intenționează să părăsească profesia în următorii cinci ani. Ponderea este de 50% în Lituania și de 49% în Estonia. Aceste procente exprimă intenții declarate în cadrul unui sondaj, nu plecări efective din sistem, însă oferă indicii despre felul în care profesorii își evaluează viitorul profesional.

TALIS 2024 evidențiază și rolul motivației inițiale. Profesorii debutanți din învățământul secundar inferior care au ales de la început cariera didactică drept prima opțiune profesională sunt cu 40% mai puțin predispuși să declare că intenționează să părăsească profesia în următorii cinci ani. Relația se menține și după luarea în calcul a unor caracteristici individuale și ale școlii, a motivației și a satisfacției profesionale. Rezultatul sugerează că alegerea asumată a profesiei poate conta pentru stabilitatea carierei, fără ca aceasta să elimine influența condițiilor concrete de muncă.

Studiul identifică și legături între experiențele de la clasă și intenția de plecare. Profesorii din învățământul secundar inferior care declară că sunt intimidați sau agresați verbal de elevi ori că gestionarea disciplinei în clasă reprezintă o sursă importantă de stres sunt de două ori mai predispuși să ia în calcul părăsirea profesiei în următorii cinci ani. În același timp, profesorii care sunt mulțumiți de condițiile de angajare, cu excepția salariului, sunt cu aproape 40% mai puțin predispuși să declare o asemenea intenție.

Aceste rezultate arată că stabilitatea profesională nu poate fi explicată exclusiv prin nivelul de pregătire sau prin motivația individuală. Relațiile din școală, climatul de lucru, sprijinul colegial și condițiile în care se desfășoară activitatea didactică fac parte din aceeași ecuație.

Inducția profesională și mentoratul în sistemele europene

O modalitate prin care sistemele de educație încearcă să faciliteze trecerea de la pregătirea inițială la activitatea didactică este reprezentată de programele de inducție profesională. Acestea pot include mentorat, activități de dezvoltare profesională, observarea lecțiilor, discuții cu profesori cu experiență și sprijin pentru adaptarea la cerințele instituției.

Raportul Eurydice Teachers in Europe: Careers, Development and Well-being, publicat în 2021 și bazat, între altele, pe datele TALIS 2018, analizează modul în care sistemele europene reglementează și organizează această etapă. Documentul arată că inducția profesională este obligatorie în numeroase sisteme de educație, în timp ce în altele este recomandată sau organizată în funcție de deciziile luate la nivelul instituțiilor și al autorităților responsabile.

Diferențele nu țin doar de existența unor programe, ci și de conținutul lor. Mentoratul și activitățile de dezvoltare profesională se numără printre componentele întâlnite frecvent în programele de inducție, însă modul în care sunt organizate și caracterul lor obligatoriu diferă de la un sistem la altul. În unele țări, reglementările stabilesc cerințe la nivel național, în timp ce în altele școlile sau autoritățile locale au o autonomie mai mare în stabilirea măsurilor de sprijin.

Raportul evidențiază o diferență relevantă între țările în care inducția pentru profesorii nou-calificați este obligatorie și cele în care este doar recomandată sau nu este reglementată la nivel superior. În sistemele în care participarea la inducție este obligatorie, 47,2% dintre profesorii din învățământul secundar inferior au declarat că au participat la astfel de activități în perioada primului lor loc de muncă. În țările în care inducția este recomandată sau nu există reglementări specifice, proporția a fost de 30,7%. Comparația indică o asociere între caracterul obligatoriu al programelor și participarea profesorilor, fără a demonstra că reglementarea este singurul factor care determină implicarea acestora.

În Germania, de exemplu, pregătirea practică remunerată de la începutul carierei, cunoscută sub denumirea de Vorbereitungsdienst, trebuie diferențiată de programele de inducție destinate profesorilor deja calificați. Organizarea acestora din urmă diferă între landuri, iar existența unei etape de pregătire profesională inițială nu înseamnă că toate măsurile de sprijin acordate profesorilor nou-angajați funcționează în același mod la nivel național.

În Flandra, începând din septembrie 2019, profesorii debutanți au dreptul la sprijin în cadrul procesului de inducție, iar școlile au responsabilitatea de a le oferi forme de îndrumare. Instituțiile își organizează propriile scheme de sprijin și desemnează mentori, ceea ce permite adaptarea activităților la nevoile profesorilor și la specificul școlii.

Ce arată datele recente despre România?

Rezultatele TALIS 2024 pentru România, publicate de OCDE, oferă o imagine mai recentă asupra participării profesorilor la activitățile de inducție și mentorat. Potrivit notei de țară, 66% dintre profesorii care s-au alăturat școlii actuale în ultimii cinci ani au participat la activități formale sau informale de inducție, procent inferior mediei OCDE de 72%.

În ceea ce privește mentoratul, 24% dintre profesorii debutanți din România, definiți în raport ca având cel mult cinci ani de experiență didactică, au un mentor desemnat. Proporția este apropiată de media OCDE, de 26%, și nu s-a modificat față de 2018. În același timp, 77% dintre profesorii debutanți lucrează în școli care oferă programe de mentorat, față de media OCDE de 81%. Diferența dintre cele două rezultate este importantă: existența unui program de mentorat la nivelul școlii nu înseamnă automat că fiecare profesor debutant are un mentor desemnat.

Datele TALIS 2024 arată, așadar, că în România există programe de mentorat în majoritatea școlilor în care lucrează profesorii debutanți, dar participarea individuală la o relație formală de mentorat rămâne mai redusă. Această distincție este relevantă atunci când discutăm despre felul în care prevederile și programele instituționale se traduc în sprijin concret pentru profesorii aflați la început de carieră.

Pentru comparație, raportul Eurydice bazat pe TALIS 2018 arăta că 50,8% dintre profesorii din România participaseră la activități formale sau informale de inducție la primul loc de muncă, față de media europeană de 43,6%. În rândul profesorilor cu vârsta sub 35 de ani, proporția era de 44,6%. Aceste cifre descriu situația surprinsă în 2018 și nu trebuie confundate cu indicatorii mai recenți din TALIS 2024, care folosesc categorii și intervale de referință diferite.

Ce prevede cadrul legislativ din România?

În România, sprijinul acordat profesorilor aflați la început de carieră trebuie analizat prin raportare la mai multe prevederi legislative, care reglementează atât pregătirea practică din formarea inițială, cât și activitățile de mentorat organizate în școli.

Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023 include mentoratul didactic în cadrul pregătirii practice pedagogice. Articolul 172 prevede că, pe întreaga durată a practicii pedagogice, sistemul de mentorat didactic asigură sprijin și îndrumare pentru dezvoltarea profesională și integrarea în unitățile de învățământ. Această prevedere privește etapa practicii pedagogice din formarea inițială și nu trebuie confundată cu o garanție generală că fiecare profesor debutant beneficiază automat de mentorat pe întreaga perioadă de după angajare.

Pentru profesorii debutanți care lucrează deja în școli, un rol important îl are Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, aprobat prin Ordinul ministrului educației nr. 5.726/2024. Regulamentul prevede că, la nivelul fiecărei unități de învățământ, Comisia pentru formare și dezvoltare în cariera didactică organizează activități specifice de mentorat didactic pentru cadrele didactice debutante, în vederea susținerii examenului național de definitivare în învățământul preuniversitar sau de licențiere în cariera didactică.

Existența acestor prevederi oferă un cadru instituțional pentru sprijinirea profesorilor aflați la început de carieră. Eficiența măsurilor depinde însă și de felul în care sunt aplicate în fiecare școală: disponibilitatea profesorilor mentori, timpul alocat activităților de îndrumare, continuitatea relației dintre mentor și debutant și posibilitatea de a discuta concret dificultățile întâlnite la clasă.

De la obligații formale la sprijin profesional real

Un program de mentorat nu își îndeplinește rolul doar prin desemnarea unui profesor cu experiență sau prin consemnarea unor activități într-un document administrativ. Pentru profesorul debutant, valoarea sprijinului se vede în posibilitatea de a primi feedback aplicat, de a observa metode de predare, de a discuta situații dificile și de a găsi soluții adaptate clasei și elevilor cu care lucrează.

În primii ani de activitate, dificultățile nu se limitează la proiectarea lecțiilor sau la cunoașterea programei școlare. Profesorii trebuie să gestioneze clase cu nevoi diferite, să construiască relații funcționale cu elevii și părinții, să se adapteze culturii organizaționale a școlii și să își dezvolte capacitatea de a lua decizii pedagogice în situații concrete. Un mentor care cunoaște aceste provocări poate contribui la transformarea experiențelor cotidiene în oportunități de învățare profesională.

Sprijinul acordat la începutul carierei are, așadar, o dimensiune care depășește pregătirea pentru un examen sau îndeplinirea unor cerințe administrative. El poate contribui la consolidarea încrederii profesionale, la dezvoltarea autonomiei didactice și la integrarea profesorului în comunitatea școlii. În același timp, instituțiile de învățământ au nevoie de condiții care să le permită organizarea acestor activități fără ca mentoratul să devină o responsabilitate suplimentară lipsită de timp și resurse.

Datele OCDE și analizele Eurydice indică faptul că începutul carierei reprezintă o etapă importantă pentru stabilitatea profesiei didactice, dar și că intenția de a rămâne în învățământ este influențată de mai mulți factori. Motivația pentru alegerea profesiei contează, însă nu poate compensa la nesfârșit condițiile de muncă dificile, lipsa sprijinului sau presiunea generată de gestionarea clasei.

Pentru sistemele de educație, întrebarea nu este doar cum pot fi atrași absolvenții către o carieră didactică, ci și ce condiții le sunt oferite după intrarea în școală. Formarea inițială pregătește viitorii profesori pentru profesie, însă integrarea profesională, mentoratul și un mediu de lucru care susține dezvoltarea continuă pot contribui la transformarea acestei alegeri într-o carieră pe termen lung.

CITEȘTE ȘI European Literacy Coalition: noua rețea europeană care aduce școlile, bibliotecile, familiile și organizațiile media împreună pentru dezvoltarea alfabetizării

Distribuie :