Recomandarea sublinia că profesia didactică trebuie să fie respectată și sprijinită, atât prin politici educaționale, cât și prin recunoaștere socială. Ea reprezintă, până astăzi, un reper esențial pentru politicile educaționale din întreaga lume.
Prin urmare, Ziua Mondială a Profesorului are o dublă funcție: să recunoască meritele profesorilor în formarea generațiilor și să atragă atenția asupra problemelor structurale cu care se confruntă sistemele de educație, de la deficitul de cadre calificate la lipsa resurselor și a respectului social.
De la „Ziua Profesorului” la „Ziua Educației”
În România, ziua de 5 octombrie a fost preluată oficial începând cu anul 2013, prin Ordinul Ministerului Educației privind structura anului școlar 2013–2014. Documentul menționa expres că unitățile de învățământ și inspectoratele școlare marchează „Ziua internațională a educației” pe 5 octombrie și „Ziua Învățătorului” pe 5 iunie.
Astfel, în context românesc, termenul consacrat a devenit „Ziua Educației”, chiar dacă UNESCO vorbește de „Ziua Profesorului”. Această diferență de terminologie nu schimbă însă semnificația zilei: ambele versiuni fac referire la același eveniment internațional, legat de recunoașterea statutului cadrelor didactice.
O zi inclusă în structura anului școlar
După 2013, fiecare ordin anual privind structura anului școlar a păstrat sau a menționat această zi ca fiind distinctă. În unele cazuri, documentele au precizat explicit că pe 5 octombrie nu se organizează cursuri, ziua fiind rezervată pentru activități educative speciale.
De pildă, Ordinul Ministerului Educației pentru anul școlar 2023–2024 (nr. 3800/2023) menționa expres: „În ziua de 5 octombrie 2023 – Ziua internațională a educației (…) nu se organizează cursuri.” În anii următori, formula s-a schimbat, iar ziua este menționată indirect, prin raportare la prevederile Contractului colectiv de muncă din învățământ.
Zi liberă prin Contractul colectiv de muncă
În prezent, statutul de zi nelucrătoare pentru personalul din învățământ și de zi fără cursuri pentru elevi este confirmat de Contractul colectiv de muncă unic la nivel de sector – Învățământ preuniversitar (2023–2025). Acesta include 5 octombrie – Ziua Mondială a Educației în lista de „sărbători legale și alte zile nelucrătoare”.
Astfel, chiar dacă UNESCO o numește „Ziua Profesorului”, iar documentele românești folosesc mai ales termenul „Ziua Educației”, efectul concret este același: școlile marchează ziua prin activități speciale sau, în unele cazuri, prin suspendarea cursurilor.
O zi diferită de „Ziua Învățătorului”
Pentru a evita confuzia, trebuie subliniat că România are și o altă sărbătoare educațională: Ziua Învățătorului, celebrată anual pe 5 iunie, instituită prin Legea nr. 289/2007, în cinstea lui Gheorghe Lazăr, întemeietorul învățământului modern românesc.
Astfel, în calendarul educațional românesc există trei repere majore:
24 ianuarie – Ziua Internațională a Educației (stabilită de ONU în 2018);
5 octombrie – Ziua Profesorului/„Ziua Educației”, la nivel UNESCO și național;
5 iunie – Ziua Învățătorului, sărbătoare specific românească.
Semnificația actuală
Marcarea zilei de 5 octombrie este un prilej de a reflecta asupra statutului profesorilor și asupra rolului lor în societate. În România, profesorii se confruntă cu provocări majore: salarii insuficiente, lipsa resurselor didactice, birocrație excesivă, migrația profesională și decalaje între mediul urban și cel rural.
Ziua Mondială a Profesorului/„Ziua Educației” oferă ocazia de a readuce în discuție aceste probleme și de a reafirma importanța profesorilor ca „coloană vertebrală a educației”. În plus, temele alese anual de UNESCO pentru această zi (în 2024, de exemplu: „Valuing teacher voices: Towards a new social contract for education”) transmit la nivel global un apel la valorizarea și implicarea reală a cadrelor didactice în deciziile de politică educațională.
CITEȘTE ȘI 9 Mai, Ziua Europei – o celebrare a valorilor prin educație și solidaritate
