Școala oferă cunoștințe și formează competențe, dar există și o serie de lucruri pe care mulți oameni ajung să le învețe abia după intrarea în viața profesională: cum să își gestioneze banii, cum să își construiască un parcurs profesional, cum să lucreze cu oamenii, să vorbească în public, să își prezinte ideile sau să transforme o idee într-un proiect concret.
Pornind de la propria experiență, Lavinia Iancu, doctor în management, antreprenoare și cadru didactic universitar, propune o reflecție asupra acelor abilități practice pe care și-ar fi dorit să le fi învățat mai devreme. După 21 de ani de studiu, 15 ani de experiență în comunicare și marketing și cinci ani în mediul universitar, autoarea trece în revistă 12 lecții pe care le consideră importante pentru viața de după școală: de la cercetare și învățare autonomă la educație financiară, antreprenoriat, inteligență emoțională, vorbit în public și construirea unui brand personal.
Redăm, integral, perspectiva Laviniei Iancu.
# 12 lucruri pe care mi-aș fi dorit să le învăț la școală
A început școala în România.
România are una dintre cele mai mici rate de participare a adulților la educație și formare din UE, aproximativ jumătate din media europeană. Mulți români nu mai fac niciun fel de formare după ce termină școala. Mulți absolvenți nu ajung niciodată să lucreze în domeniul în care au studiat.
După 21 de ani de studiu — licență, master și doctorat —, 15 ani în marcom (ultimii 8 ca antreprenor) și 5 ani în mediul academic, ca asistent universitar, restul l-am învățat pe pielea mea.
Școala preuniversitară ne-a învățat să lucrăm singuri. Ne-a învățat că competiția aduce rezultate, că reproducerea informației are valoare, că nota e scopul final. Puțină gândire critică, puțină colaborare. Apoi începi să lucrezi și trebuie să înveți brusc cum să colaborezi.
Ce am descoperit eu a fost cu totul altceva.
Dacă eu am o idee și tu ai o idee și le schimbăm între noi, plecăm fiecare cu două idei.
Dar ideile nu valorează aproape nimic fără implementare.
Inteligența colectivă bate cea mai strălucită minte individuală.
Tehnologia decide cine câștigă și cine pierde.
Iar viața este nedreaptă, prin familia în care te naști, prin gene, prin mediul care îți aduce oportunități, prin venit, prin talent.
Aveam nevoie de mai mult decât mi-a dat școala.
- Cum să mă documentez cu adevărat
Înainte de ChatGPT a fost Google, iar înainte de Google au fost cărțile. Dar informația cu adevărat valoroasă cere documentare în profunzime și trebuie să pornești de undeva. Nu știi ce nu știi, asta a fost partea cea mai grea din doctorat. Unde găsești informație bună și cum o folosești. Am descoperit și că informația costă bani. La școală, toți studenții merg pe aceleași drumuri: aceleași cărți, aceleași teme, aceleași teorii. În clipa în care încerci să inovezi, ai nevoie de articole științifice, de rapoarte de trenduri și de date la care de multe ori nu ai acces. Am plătit mii de euro pentru informația din spatele tezei mele de doctorat, articolelor și al prezentărilor de la conferințe științifice. Am plătit să am access la date ca să am concluzii relevante statistic. Pixul și hârtia nu sunt de ajuns. Abonamentele și accesul la surse reale fac diferența.
- Cum să învăț singură
Lucrez în economia bazată pe cunoaștere, ca PR/OJECT MANAGER în mediul privat și cadru didactic asociat universitar. A trebuit să învăț cum să învăț și, mai important, ce să învăț după ce am terminat școala. Am avut norocul să lucrez la radio, unde am fost expusă la tot felul de referințe culturale. Acest lucru m-a făcut nu doar profesionist, ci un om întreg, cu ceva bază în literatură, teatru, filosofie, film și muzică. La început mă rușinam de cât de puțin știam. Mai târziu am realizat cât de mult m-a ajutat să mă simt în largul meu în orice context.
- Cum să gătesc și să mănânc sănătos
Nu îmi vine să cred cât de puțin știu despre sănătate și nutriție. Ce să mănânc, cum să mănânc, cum să gătesc corect. Cum să fac mișcare. La ce să fiu atentă. De la categoriile de nutrienți până la lucruri de bază, ce îți spune, de fapt, o analiză de sânge uzuală și ce carențe să urmărești.
- Cum să învăț o limbă străină
În liceu am început germana. Îmi făceam tema la engleză în orele acelea, pentru că acasă nu era niciodată timp suficient. Credeam că la 16-18 ani sunt deja prea în vârstă ca să mai învăț o limbă nouă. Ce am învățat de atunci: limbile au o ierarhie, iar ea se schimbă odată cu geopolitica. Engleza e indispensabilă. Franceza e un avantaj competitiv. Germana deschide oportunități mai bine plătite. Dar limbile mai puțin întâlnite sunt cele care te diferențiază — chineza contează tot mai mult, la fel coreeana, olandeza și altele.
- Cum să îmi gestionez banii
Școala nu te învață cum să faci bani, pentru că nici profesorii nu știu. Apoi faci bani și îți dai seama că nu știi ce să faci cu ei. Cum să câștigi mai mult, cum să economisești, cum să investești. Școala nu te învață cum să îți depui declarațiile sau ce presupune, în realitate, să ai o firmă, nu teoria, ci situațiile concrete. Cum declari veniturile, cum plătești efectiv. Asta se numește consultanță și costă sute sau mii de euro. Sau înveți din propriile greșeli și cine știe cât te costă acelea. Le-am spus mereu studenților mei să prețuiască informația pe care o primesc la școală, pentru că după aceea vor plăti pentru exact aceleași lucruri. O luăm ca pe ceva de la sine înțeles.
- Cum să îmi găsesc un job
Am fost șefă de promoție în liceu, șefă de grupă la facultate, aveam blogul meu și făceam voluntariat și tot mi-a fost greu să îmi găsesc un job. Am lucrat gratis doar ca să prind experiență. Ce am învățat: să găsești joburi e ușor, să le obții e greu. Privind în urmă, de fiecare dată când am obținut un job făcusem ceva în plus: livrasem peste ce mi se ceruse, mă apropiasem de un CEO sau de cineva care mă putea recomanda. Și faptul că lucram în presă mi-a dat un avantaj.
- Cum să devin antreprenor
Când mi-am înființat firma, am încercat singură. Am renunțat din cauza birocrației și am plătit o firmă să o facă în locul meu. După ce am deschis-o, nu știam ce obligații am. Ce raportez. Când raportez. Ce plătesc și unde. Am învățat de la contabil, dar contabilul se uită în trecut, iar consultantul financiar se uită în viitor, și eu nu mă uitam în niciuna dintre direcții. Nu știam că trebuie să țin evidența contabilă. Eram un dezastru. Aveam 26 de ani. Un fost șef mi-a explicat cum funcționează de fapt: întâi semnezi contractul, apoi facturezi, apoi aștepți 10, 30, 60, uneori 90 de zile ca să fii plătit. Ca antreprenor administrezi resurse: pe tine, oamenii, cash-flow-ul, timpul, tehnologia. Nimic nu te pregătește pentru asta. Nu există training și nicio cerință minimă ca să îți deschizi o firmă. Mulți eșuează, iar unii ajung cu cazier pentru că nu au raportat corect sau nu au plătit la timp.
- Cum să îmi dezvolt inteligența emoțională
Școala dezvoltă IQ-ul, nu EQ-ul. Dar cea mai mare parte din viață înseamnă să lucrezi cu oameni și să gestionezi conflicte. Nu eram pregătită pentru asta. Nu știam ce presupune să urci în ierarhia unei corporații, la ce să fiu atentă, cum să mă port cu șeful șefului meu sau cum să spun nu.
- Cum să cânt la un instrument
Făceam teorie muzicală fără să atingem vreodată un instrument. Cum să înțeleagă cineva rostul unor note care nu ajung niciodată la actul de a cânta? Asta e problema reală: școala rareori le arată elevilor de ce contează informația pe care le-o predă. Ai nevoie de matematică atunci când îți renovezi apartamentul și trebuie să calculezi cât parchet să cumperi.
- Cum să vorbesc în public
Vorbeam rar în fața oamenilor. Apoi am mers cu un pitch la Imperiul Leilor, unde un coach de la televiziune ne-a învățat cum să ne prezentăm, cum să mergem, cum să menținem contactul vizual, cum să reacționăm când e un elefant în cameră. Apoi am devenit asistent universitar și a trebuit să vorbesc în fața a 50 de studenți, uneori mai mulți.
- Cum să îmi construiesc un brand personal
Presa și rețelele sociale au transformat brandul personal în ceva esențial. Dacă te poziționezi bine, ai de câștigat. Tonul, limbajul, subiectele care te preocupă, evenimentele cu care te asociezi, toate contează. Angajatorii aleg de multe ori candidatul care se vinde cel mai bine, nu neapărat cel mai bun profesionist.
- Bunele maniere
Nu în ultimul rând, manierele contează. S-ar putea să nu observi asta în familie sau între prieteni, dar la o gală, într-un restaurant fine dining sau la un concert de muzică clasică te vei simți străin dacă nu știi cum să te comporți.
Voi ce lecții ați adăuga?
Lavinia Iancu este PR/OJECT MANAGER, a absolvit studiile de licență în PR, cele de masterat în PROJECT MANAGEMENT și de doctorat în MANAGEMENT. Are 15 ani de experiență în marcom business, lucrând pentru branduri precum Carrefour, Altex sau Harley-Davidson, și 5 ani în academie, unde predă „Antreprenoriat și Inovare”. În 2020, a fondat SUSTENOBIL PR/ODUCTION, agenția care oferă astăzi servicii de PR, PR/OJECT și PR/ODUCT MANAGEMENT în +20 țări de pe 4 continente.
