În fiecare dimineață, înainte ca orele să înceapă, un gest aparent banal poate însemna o încărcare suplimentară pentru organismul unui copil: ridicarea și purtarea ghiozdanului. Manuale, caiete, penar, sticlă cu apă, echipament pentru sport, laptop sau tabletă și obiecte rămase din zilele precedente pot transforma rapid un ghiozdan obișnuit într-o sarcină de câteva kilograme.
Cât de mult înseamnă însă „prea mult”? Și există, într-adevăr, o greutate de la care ghiozdanul începe să provoace dureri de spate?
Răspunsul cercetării medicale este mai nuanțat decât formula des întâlnită potrivit căreia ghiozdanul nu trebuie să depășească 10% din greutatea copilului. Pragurile de 10%, 15% sau chiar intervale mai largi apar în recomandări și în literatura de specialitate, dar studiile nu demonstrează o relație simplă și universal valabilă între greutatea ghiozdanului și apariția durerilor de spate. În schimb, există dovezi că purtarea unei încărcături modifică temporar postura și mersul, iar organizațiile medicale recomandă reducerea greutății inutile și purtarea corectă a ghiozdanului.
10% sau 15%? De unde vine recomandarea
În ultimii ani, limita de 10% din greutatea corporală a fost frecvent prezentată drept un standard pentru ghiozdanul școlar. Literatura medicală arată însă că acest prag nu este o „limită medicală universală” stabilită printr-o singură regulă.
O revizuire sistematică privind modificările posturale asociate greutății ghiozdanului a constatat că majoritatea studiilor analizate recomandau o încărcare de 10–15% din greutatea corporală. Autorii au atras însă atenția că dovezile pentru stabilirea unui prag exact sunt limitate, din cauza numărului redus de studii, a calității metodologice variabile și a dimensiunii uneori mici a eșantioanelor.
În prezent, recomandările organizațiilor medicale pot fi ceva mai permisive. În august 2026, American Academy of Orthopaedic Surgeons (AAOS) a recomandat ca, drept orientare generală, ghiozdanul încărcat al unui copil să nu depășească 15% din greutatea corporală. Academia subliniază însă că nu contează doar numărul de kilograme: felul în care este împachetat și purtat ghiozdanul este, de asemenea, important.
O recomandare actualizată în august 2026 de American Academy of Pediatrics (AAP), prin HealthyChildren.org, utilizează de asemenea pragul de 15% din greutatea corporală. AAP precizează totodată că ghiozdanele nu au fost demonstrate ca fiind o cauză a scoliozei sau a altor probleme pe termen lung ale coloanei vertebrale.
Prin urmare, 10–15% poate fi folosit ca reper practic de prevenție și ergonomie, nu ca o graniță biologică precisă după care apare automat durerea.
Ce înseamnă concret pentru un copil?
Pentru părinți, procentul poate fi transformat într-un calcul simplu. Dacă folosim reperul de 10–15%, valorile orientative sunt următoarele:
Calculul trebuie făcut în funcție de greutatea reală a copilului, nu de clasa în care învață. Doi elevi din aceeași clasă pot avea greutăți corporale foarte diferite, iar o limită exprimată în kilograme fixe nu ar ține cont de această diferență.
Pentru părinți, regula practică este mai simplă: cântăriți periodic ghiozdanul în condițiile în care copilul îl poartă în mod obișnuit, apoi verificați dacă toate obiectele din interior sunt necesare în ziua respectivă.
Ce spun studiile despre legătura dintre ghiozdan și durerile de spate?
Aici este una dintre cele mai importante nuanțe ale subiectului.
Un studiu publicat în Archives of Disease in Childhood a analizat 1.403 de elevi cu vârste între 12 și 17 ani din nordul Galiciei, Spania. În această cercetare transversală, 61,4% dintre elevi aveau ghiozdane care depășeau 10% din greutatea corporală. Autorii au observat că elevii care purtau cele mai grele ghiozdane aveau un risc cu 50% mai mare de a raporta dureri de spate, dar studiul a fost transversal și nu poate demonstra, de unul singur, că greutatea ghiozdanului a fost cauza durerii.
Alte cercetări au dus la concluzii mai prudente.
O revizuire sistematică publicată în European Journal of Pain în 2020 a analizat 21 de studii, însumând 18.296 de copii și adolescenți. Meta-analiza și analiza individuală a datelor, care au inclus 9.188 de participanți, nu au identificat o asociere între purtarea unor ghiozdane care depășesc 10% din greutatea corporală și prevalența durerii lombare la copiii cu vârste între 9 și 16 ani. Autorii au precizat însă că certitudinea dovezilor este scăzută și că sunt necesare studii longitudinale mai solide.
O altă revizuire sistematică, publicată în British Journal of Sports Medicine, a inclus 69 de studii și 72.627 de copii și adolescenți. Analiza studiilor longitudinale disponibile nu a găsit dovezi convingătoare că greutatea, designul sau modul de purtare a ghiozdanului cresc riscul apariției durerilor de spate. Autorii au remarcat însă că o mare parte din literatura existentă avea limitări metodologice.
Așadar, cercetarea nu susține o formulare de tipul „ghiozdanul greu provoacă inevitabil dureri cronice de spate”. Situația este mai complexă, iar durerea de spate la copii și adolescenți poate avea cauze multiple.
Greutatea schimbă totuși postura și mersul
Faptul că relația cauzală dintre greutatea ghiozdanului și durerea de spate nu este demonstrată simplu nu înseamnă că greutatea nu are niciun efect asupra organismului.
O meta-analiză publicată în 2023 în Pediatric Physical Therapy a evaluat influența greutății ghiozdanului asupra biomecanicii copiilor și adolescenților. Cercetătorii au analizat modificări ale posturii, mersului, parametrilor cinematici și activității musculare.
Rezultatele au arătat că purtarea unui ghiozdan încărcat produce modificări posturale în ortostatism și afectează anumite caracteristici ale mersului, inclusiv viteza de deplasare și lungimea pasului. În același timp, autorii au constatat că majoritatea modificărilor observate nu au avut o relație directă cu greutatea exactă a ghiozdanului.
Acest aspect este important pentru părinți: modificarea temporară a posturii atunci când un copil poartă o încărcătură nu trebuie confundată cu apariția unei deformări permanente a coloanei vertebrale.
O revizuire a literaturii privind biomecanica coloanei a arătat că purtarea unui ghiozdan modifică poziția trunchiului și solicitarea mecanică în timpul statului în picioare, mersului sau urcării și coborârii scărilor. Aceste rezultate explică de ce o încărcătură incomodă poate produce oboseală sau disconfort, dar nu stabilesc prin ele însele că ghiozdanul determină o boală a coloanei.
Un ghiozdan greu nu înseamnă scolioză
Este una dintre confuziile care merită clarificate. American Academy of Pediatrics precizează în recomandările actualizate în 2026 că ghiozdanele nu au fost demonstrate ca fiind cauza scoliozei sau a altor probleme pe termen lung ale coloanei.
Prin urmare, postura copilului atunci când poartă un ghiozdan greu nu trebuie interpretată automat ca semn de scolioză sau cifoză. Dacă un copil prezintă însă dureri repetate, persistente sau în agravare, modificări ale mersului ori alte simptome, problema nu trebuie atribuită automat ghiozdanului. Durerea de spate poate avea numeroase cauze, iar evaluarea medicală este cea care poate stabili originea ei.
Cum ar trebui purtat ghiozdanul?
Recomandările actuale ale AAOS și AAP pun accent pe câteva principii simple.
Ghiozdanul trebuie să fie potrivit dimensiunii copilului, iar încărcătura să fie distribuită cât mai echilibrat. Obiectele mai grele, precum manualele sau laptopul, ar trebui așezate aproape de spatele copilului, nu la distanță de acesta. Compartimentele pot fi folosite pentru distribuirea obiectelor, iar elementele inutile ar trebui scoase periodic.
Copilul ar trebui să folosească ambele bretele, nu să poarte ghiozdanul permanent pe un singur umăr. Bretelele trebuie ajustate astfel încât ghiozdanul să stea aproape de corp și să nu atârne mult sub nivelul taliei. AAP recomandă, de asemenea, folosirea curelei de piept sau de talie atunci când modelul ghiozdanului dispune de astfel de elemente.
Un semnal practic este chiar comportamentul copilului: dacă se chinuie să își pună sau să își dea jos ghiozdanul, dacă merge aplecat înainte pentru a compensa încărcătura sau dacă acuză dureri ori disconfort la nivelul spatelui, gâtului sau umerilor, greutatea sau modul de purtare trebuie reevaluate. AAOS include explicit aceste semne în recomandările sale din 2026.
Ce pot face școlile?
Reducerea greutății ghiozdanului nu este exclusiv responsabilitatea copilului sau a familiei.
Atunci când infrastructura permite, dulapurile, spațiile de depozitare și posibilitatea de a lăsa anumite materiale la școală pot reduce cantitatea de obiecte transportate zilnic. AAOS recomandă utilizarea spațiilor de depozitare disponibile și eliminarea obiectelor care nu sunt necesare în ziua respectivă. AAP formulează recomandări similare, inclusiv verificarea periodică a conținutului ghiozdanului.
În funcție de politica școlii și de resursele disponibile, aceeași logică poate fi aplicată prin seturi suplimentare de manuale, materiale păstrate în clasă sau utilizarea unor resurse digitale. Acestea nu sunt „tratamente” pentru durerile de spate, ci soluții organizaționale care pot reduce încărcătura transportată de elev.
Două minute de mișcare între ore pot fi mai utile decât o „postură perfectă”
Un copil care petrece multe ore la școală nu are nevoie să își monitorizeze permanent poziția corpului. Mai util este ca perioadele lungi de stat pe scaun să fie întrerupte prin mișcare.
O pauză scurtă poate însemna ridicarea de pe scaun, câțiva pași prin clasă sau pe hol, mobilizarea ușoară a umerilor și brațelor și câteva mișcări confortabile ale trunchiului, fără forțare și fără durere.
Aceste mișcări trebuie privite ca pauze active și obiceiuri de mobilitate, nu ca exerciții medicale prescrise pentru tratarea durerilor de spate. În cazul unui copil care are deja dureri persistente sau diagnosticate, exercițiile trebuie adaptate situației individuale și discutate cu un profesionist medical.
Când nu mai este o simplă problemă de ghiozdan?
Un copil care spune ocazional că îl doare spatele după o zi solicitantă nu trebuie automat considerat bolnav. Dar durerea repetată sau persistentă merită atenție.
AAP indică drept semnale de alarmă simptome precum durerea persistentă sau în agravare, febra, scăderea în greutate, dificultățile de mișcare ale unui membru, amorțeala sau furnicăturile, pierderea controlului vezicii urinare sau al intestinului și modificările mersului ori ale posturii.
De asemenea, durerea constantă, durerea nocturnă sau durerea cu caracter radicular care persistă pot necesita o evaluare medicală suplimentară. Criteriile de evaluare pediatrică publicate de American College of Radiology subliniază importanța acestor semnale în stabilirea conduitei medicale.
Cu alte cuvinte, un ghiozdan mai ușor este o măsură rezonabilă de prevenție, dar nu trebuie folosit pentru a explica orice durere de spate a unui copil.
Ce ar trebui să rețină părinții?
Pentru un părinte, cea mai utilă abordare nu este să transforme cântarul într-un test medical zilnic, ci să urmărească câteva principii simple: ghiozdanul să nu fie inutil de greu, copilul să transporte doar ceea ce are nevoie, obiectele grele să fie așezate aproape de spate, ambele bretele să fie utilizate și ajustate corect, iar conținutul ghiozdanului să fie verificat periodic.
Pragul de 10–15% din greutatea corporală poate fi utilizat ca reper practic. În prezent, AAOS și AAP folosesc 15% drept orientare pentru greutatea maximă a unui ghiozdan încărcat. Cercetarea științifică nu justifică însă prezentarea acestui procent drept o limită biologică absolută și nici afirmația că depășirea lui produce automat dureri cronice.
Însă, poate cea mai importantă concluzie este una de bun-simț: un ghiozdan trebuie să fie suficient de ușor încât copilul să îl poată ridica, purta și da jos fără dificultate și fără durere.
Pentru școli, problema poate fi privită și dincolo de ghiozdanul individual. Organizarea materialelor, spațiile de depozitare și reducerea obiectelor transportate inutil pot transforma prevenția într-o responsabilitate colectivă, nu doar într-o sarcină pusă pe umerii copilului.
Oana – Bianca MĂRGINEAN
