Opinie semnată de Legman Ioan David, profesor de Economie la Colegiul Economic Transilvania din Târgu-Mureș

Rezultatele României la evaluarea PISA readuc în atenție problemele structurale ale sistemului educațional și ridică întrebări despre felul în care sunt concepute și implementate politicile publice din educație. În analiza de mai jos, Legman Ioan David, profesor de Economie la Colegiul Economic Transilvania din Târgu-Mureș, discută aceste probleme din perspectiva experienței sale la catedră și susține că instabilitatea reformelor, lipsa unei consultări reale a profesorilor și distanța dintre deciziile administrative și realitatea din școli contribuie la dificultățile cu care se confruntă sistemul educațional românesc.

Materialul reprezintă opinia și analiza autorului și nu reflectă în mod automat poziția editorială a EduLike.

De ce eșuează România la PISA: Experimente, reforme ratate și o conducere care a uitat de profesori

Rezultatele dezastruoase ale elevilor români la testele PISA 2025 nu sunt o surpriză, ci consecința logică a unui sistem educațional supus unor experimente constante, schimbări haotice și o conducere care a ignorat constant cel mai important actor al educației: profesorul

România a obținut cele mai slabe rezultate din ultimii 15 ani la evaluarea internațională PISA 2025, organizată de OCDE. Elevii români de 15 ani se situează pe locurile 48-55 din 91 de țări participante, cu scoruri sub media OCDE la toate cele trei competențe de bază: matematică, citire și științe. Mai grav, 52% dintre elevii români nu ating nivelul minim de competență la matematică, 48% la citire și 57% la rezolvarea de probleme cu instrumente digitale.

Această situație nu este rezultatul unei generații de elevi slab pregătiți și nici al unor profesori incapabili. Dimpotrivă. Este consecința unor decenii de politici educaționale incoerente, reforme implementate fără consultarea celor din teren și o instabilitate cronică la vârful Ministerului Educației, care a tratat profesorul ca pe un executant, nu ca pe un partener.

Un sistem educațional sănătos se construiește pornind de la profesor. El este cel care învață elevul, care îl ghidează, care îl formează ca om. De aceea, orice reformă serioasă ar trebui să înceapă cu întrebarea simplă: „Cum îl sprijinim pe profesor să facă mai bine ceea ce face?”.

În România, din păcate, reformele s-au făcut peste capul profesorilor. Ministrul interimar al Educației, Mihai Dimian, a anunțat recent că România se află în fața „celei mai mari reforme de programe școlare din istoria României”, cu 590 de programe școlare noi care trebuie aprobate după „o stagnare a sistemului de peste 20 de ani”. Până în prezent, au fost aprobate 320 de programe școlare pentru liceu, care completează cele 90 aprobate anterior.

Această reformă amplă ridică însă întrebări serioase. Nu pentru că schimbarea nu ar fi necesară, ci pentru că ritmul de implementare este unul haotic, iar profesorii nu au fost pregătiți, consultați sau sprijiniți în acest proces. Un profesor care nu înțelege de ce i se schimbă programa, care nu a fost format pentru noile cerințe și care nu are materiale didactice adecvate nu poate preda bine, oricât de bine pregătit ar fi.

Una dintre cele mai grave probleme ale sistemului educațional românesc este instabilitatea conducerii. În ultimii ani, Ministerul Educației a avut o succesiune de miniștri care au venit cu propriile agende, reforme și priorități, fără o viziune coerentă pe termen lung și fără a-i implica pe profesori în decizii.

Această instabilitate se reflectă direct în capacitatea de implementare. Ministrul Dimian a explicat recent că achiziția manualelor pentru clasa a IX-a, deși demarată în primăvară, va dura aproximativ 7 luni în loc de 10, iar elevii nu vor putea folosi manualele noi în primele săptămâni de școală. În acest timp, profesorul rămâne singur în fața clasei, fără instrumentele necesare.

Această desconectare între ce predă școala românească și ce evaluează PISA se reflectă în rezultate: 38,5% dintre elevii români se află sub Nivelul 2 la cele trei domenii principale evaluate, aproape dublu față de media OCDE de 19,7%.

Consecințele acestor politici incoerente se văd cel mai clar în rezultatele elevilor. Expertul Marian Staș vorbește despre un fenomen profund: „analalfabetism logic”. „Copiii ăștia în școală nu învață să gândească. Felul în care școala decurge este centrat pe formă, fără fond și pe memorare mecanică”, explică el.

Dar tocmai aici greșește sistemul: dacă profesorul ar fi pus în centrul educației, sprijinit, format și respectat, elevul ar învăța să gândească. Profesorul nu este un simplu transmițător de informații, ci un formator de caractere și de minți. Un profesor motivat, pregătit și susținut face minuni cu elevii săi, indiferent de condiții. Un profesor demoralizat, suprasolicitat și ignorat de decidenți nu poate face față nici măcar cerințelor de bază.

O altă cauză a funcționării deficitare a educației este lipsa unor proceduri clare și a unor mecanisme eficiente de sancționare. În România, legile și procedurile sunt tratate uneori ca simple recomandări, iar adoptarea unei legi este urmată de așteptarea normelor de aplicare, care pot întârzia sau pot lăsa loc interpretărilor.

Această lipsă de rigoare instituțională se răsfrânge direct asupra școlii. Atunci când regulile nu sunt aplicate clar și consecvent, profesorul rămâne singur să gestioneze situații pentru care nu are întotdeauna sprijin instituțional, iar calitatea actului educațional are de suferit.

Rezultatele PISA 2025 nu sunt o anomalie, ci confirmarea unei tendințe îngrijorătoare. Președintele Nicușor Dan a caracterizat aceste rezultate ca un „semnal de alarmă major”, subliniind că „de educația asigurată astăzi copiilor noștri depinde viitorul României”.

Fără stabilitate la conducerea ministerului, fără consultare reală cu profesorii, fără investiții susținute și fără o viziune pe termen lung asumată de întreaga clasă politică, România va continua să piardă generații întregi. Este nevoie de un proiect pe termen lung care să stabilească ce fel de țară ne dorim să avem și ce fel de oameni vrem să formăm.

Un astfel de proiect nu poate fi construit decât cu profesorii, nu împotriva lor. Profesorul trebuie să fie în centrul educației, pentru că el este cel care învață elevul, care îl inspiră, care îl ridică. Iar dacă sistemul continuă să îl ignore, să îl supraîncarce și să îl umilească, rezultatele nu vor face decât să se înrăutățească. Până atunci, elevii români rămân victimele unui experiment eșuat, iar viitorul țării se scrie cu cifre tot mai sumbre în rapoartele internaționale.

Legman Ioan David, profesor de Economie la Colegiul Economic Transilvania din Târgu-Mureș