Un doctorat nu înseamnă doar teorie, ci și formare personală — un exercițiu de disciplină, curaj și perseverență. În spatele paginilor scrise și al cercetărilor riguroase se află luni de muncă, efort susținut și, mai ales, o luptă constantă cu tine însuți pentru a-ți depăși limitele. Experiența Laviniei ne amintește că educația adevărată nu se măsoară doar în titluri, ci în procesul prin care devii mai bun, mai răbdător și mai conștient de valoarea cunoașterii.

Lecții pe care le înveți făcând un DOCTORAT.

În primul rând, cum decurge un doctorat?

Ai cursuri?

Înveți de unul singur?

Oamenii desconsideră doctoratele, le bagatelizează întrucât nu cunosc de se află în spatele unuia, făcut pe bune.

La doctorat trebuie să scrii o teză de câteva sute de pagini și în paralel să bifezi niște criterii minimale care sunt: publicarea în jurnale de specialitate, științifice, indexate în baza de date (inter)naționale, să participi la conferințe științitice (în baza unor articole pe care le scrii) și să susții seminare și rapoarte anuale despre progresul înregistrat în fața comisiei de îndrumare, în baza unui plan individual de învățământ (PID).

Ai o comisie de îndrumare compusă din profesori care te ghidează, ideal e să publici articole în jurnale științifice alături de aceștia.

În primii 2 ani am avut niște cursuri introductive cu profesori care puneau accentul pe calitatea tezei, cum să folosești bazele de date științifice și câteva axate pe geopolitică și topicuri de actualitate.

Așadar, iată ce am învățat la doctorat, dincolo de progresul academic evident:

Timpul e relativ. 🙂

M-am înscris la doctorat când acesta era de 3 ani. Am prelungit încă un an întrucât mai aveam nevoie de câteva criterii minimale fără de care nu puteam susține teza și pentru faptul că acum trebuie să demarezi întocmirea dosarului de susținere a tezei de doctorat cu vreo 4 luni înainte.

Așadar, există o perioadă minimă și maximă în care trebuie să termini doctoratul.

Răbdarea. Amânarea recompensei.

Toate au legătură cu procesul laborios. Publicațiile scot jurnale relativ greu. Muncești acum intens și vezi munca ta după câteva luni. Aștepți ca articolele tale să fie verificate la jurnale și conferințe luni de zile, după care poți fi refuzat. În acest timp dai o declarație că nu au trimis articolul la altă publicație.

Banii.

Eu am fost la buget. Însă pe lângă conferințele pe care le poți deconta, jurnalele științifice percep taxe începând de la câteva sute de euro. Unele pot ajunge și la peste 2.000 - 3.000 euro, în funcție de prestigiu și bazele de date în care este indexat acel jurnal. Bani pe care îi suporți din funduri proprii, ori din proiecte, dacă ești norocos să fii implicat într-unul. Dar asta nu e tot. Pentru ca teza să fie valoroasă din punct de vedere științific, ai nevoie de date, pe care trebuie să le procuri.

Oamenii răspund greu la chestionare de cercetare și interviuri. Datele financiare costă pentru a le obține într-un format ușor de parcurs și prelucrat. Software-ul de procesare a diferitelor tipuri de date costă de la câteva zeci de euro pe lună până la câteva sute de euro. Munca ta nici nu se mai cuantifică. Când ai deadline-uri, îți neglijezi munca de la job.

Calitatea unei lucrări constă în diversitatea și complexitatea metodelor de cercetare folosite, în sursele bibliografice de calitate (cât mai actuale) - care costă pentru a fi accesate, calitatea datelor folosite, input-ului personal.

Eu am folosit tot ce am putut pentru a acoperi topicul tezei - care mă interesa în mod vădit, de la analiza datelor financiare, chestionarelor adresate diferitelor tipuri de stakeholderi, analiză de conținut, observație, metode de design thinking etc.

Atenția

Parcurgerea articolelor științifice pentru partea de literatură de specialitate necesită multă concentrare. Uneori citești de mai multe ori același paragraf pentru a te asigura că ai înțeles corect. Limba străină este și ea un layer în plus de dificultate.

Alteori nici nu găsești literatură de specialitate pe subiectul pe care dorești să-l studiezi și ești nevoit, totuși, să adaugi materiale științifice complementare, ca să ai partea de literatură de specialitate bifată.

Reziliența

Sunt implicată într-un proiect de cercetare despre reziliență, iar acesta e atributul cel mai de preț al doctorandului. Ai nevoie să te întărești în fața reviziilor de la jurnale și conferințe academice, refăcând articolele de două sau chiar trei ori, uneori fundamental, pentru a fi acceptate spre publicare.

Birocrația

Cel mai dificil din tot doctoratul este partea birocratică de care trebuie să te îngrijești: când decontezi costurile de la conferințele la care participi, când depui actele pentru susținere. E ca și cum ai lucra pentru o instituție, cel puțin part-time. Mi-am sacrificat multe zile lucrătoare să merg la secretariat, la decanat, la școala doctorală la Ana și Caiafa. Procedura de susținere se schimba de la o zi la alta. Asta mi-a afectat cariera și, desigur, a venit cu multe cheltuieli.

Mă întreba o studentă de la masterat dacă e fezabil să faci doctoratul când lucrezi.

I-am spus că eu sunt antreprenoare și mi-am permis luxul să am un program flexibil. Nu știu cum e să fii angajat și să te învoiești de atât de multe ori. Câte zile de concediu să ai, câtă înțelegere? În fond, pe patroni îi interesează alți KPI decât pe academie.

La final te întrebi dacă merită efortul.

Depinde de așteptări. Nu mi s-a schimbat complet viața. Dar am acces la niște oportunități la care puțini oameni au. Am evoluat enorm. Am șansa să predau la facultate. Sunt respectată de cei mai mulți oameni.

Totuși, consider că e timpul să...

respectăm mai mult educația.

valorificăm cercetarea și să o punem în aplicare nu mai facem business după ureche.

Lavinia Iancu,

Project Manager SUSTENOBIL

CITEȘTE ȘI Unde muzica devine educație: jazz, istorie și patrimoniu la THE JAZZ CAVE FESTIVAL 2025