Mărturiile adunate în campania proiectului „Școala Tinerilor Profesori de Încredere” conturează profilul profesorului care îi ascultă pe elevi, continuă să învețe indiferent de vechimea la catedră și înțelege importanța relațiilor din clasă. Cadrele didactice vorbesc și despre dificultățile începutului de carieră, de la lipsa mentoratului până la provocările predării simultane, în timp ce viitorii profesori subliniază rolul practicii în pregătirea pentru meserie.
Peste 30 de profesori, directori de școli, elevi și viitori profesori au vorbit despre experiențele lor în sistemul educațional românesc, despre schimbările observate de-a lungul timpului și despre competențele de care au nevoie cadrele didactice pentru a răspunde mai bine nevoilor copiilor. Mărturiile au fost reunite în cadrul campaniei de comunicare a proiectului „Școala Tinerilor Profesori de Încredere”, derulat de Asociația Școala Încrederii.
Interviurile, înregistrate în școlile în care lucrează cadrele didactice prezentate, surprind perspective diferite asupra aceleiași profesii. Profesorii intervievați însumează peste 500 de ani de experiență la catedră, vechimea acestora variind între șapte și 40 de ani. Dincolo de diferențele de generație și de parcurs profesional, mărturiile evidențiază câteva teme recurente: influența modelelor din școală asupra alegerii carierei didactice, dificultățile primilor ani de activitate, nevoia de formare continuă și importanța relației dintre profesor și elev.
De la primele experiențe la catedră la nevoia de formare continuă
Pentru mulți dintre profesorii intervievați, alegerea carierei didactice a fost influențată de oamenii care le-au marcat propriul parcurs școlar. O învățătoare, un profesor de specialitate, un diriginte sau un părinte care lucra în educație pot deveni modele care influențează decizia de a intra în sistem.
Cerasela Liliana Ciobanu, profesor de chimie și director adjunct, cu 31 de ani de experiență la catedră, își amintește rolul pe care l-a avut un astfel de model în alegerea profesiei: „Am ales să fiu cadru didactic datorită profesoarei mele de chimie. Din clasa a VI-a mi-am spus că voi fi ca dânsa.”
Pentru Mihaela Bucinschi, profesor pentru învățământul primar, cu 40 de ani la catedră, drumul profesional a avut o altă evoluție: „Nu a fost neapărat o dorință personală, dar am constatat de-a lungul timpului că meseria m-a ales pe mine.”
Dacă motivația de a deveni profesor poate avea origini diferite, începutul carierei este descris de cadrele didactice ca o perioadă dificilă, în care pregătirea teoretică trebuie completată de experiența directă de la clasă. Predarea simultană, apropierea de vârstă dintre profesorii debutanți și elevii lor de liceu, volumul de documente administrative, lipsa unui mentor în școală și timpul insuficient pentru îndeplinirea tuturor sarcinilor se numără printre provocările amintite în interviuri.
Alina Elena Țugui, profesor de limba franceză, descrie dificultatea primelor experiențe de predare: „Lucram cu patru clase deodată și ajungeam acasă plângând, dar era motivația aceea personală: nu mă las.”
Cristina Lăcătuș, profesor pentru învățământul primar și director adjunct, vorbește despre felul în care vârsta i-a influențat relația cu părinții elevilor la începutul carierei: „Eram foarte tânără, aveam 19 ani. Părinții elevilor mă priveau ca pe copilul lor, nu ca pe învățătoarea copiilor lor.”
Experiența acumulată în timp nu elimină însă nevoia de învățare. Profesorii intervievați consideră că formarea profesională trebuie să continue pe tot parcursul carierei, inclusiv după obținerea gradelor didactice, iar schimbările tehnologice și apariția instrumentelor de inteligență artificială aduc noi responsabilități pentru cadrele didactice.
Coziana Zaharia, profesor pentru învățământul primar, cu 29 de ani de experiență, descrie schimbarea rolului profesorului în relația cu elevii: „Câteodată avem impresia că, dacă au trecut 15–20 de ani de când predai și ai grade didactice, ești performer. Nu ești. Nu mai ești actorul de pe scenă cu un monolog constant, ești facilitator.”
Aceeași nevoie de actualizare permanentă este subliniată de Andra Vlad, profesor pentru învățământul primar: „Este una dintre profesiile în care te pregătești o viață întreagă. Nu poți să rămâi pe loc.”
Formarea continuă include și capacitatea profesorilor de a-i ghida pe copii în utilizarea responsabilă a tehnologiei. Monica Chiriță, profesor de limba engleză, consideră că pregătirea cadrelor didactice trebuie să țină pasul cu transformările digitale: „Formarea cadrelor didactice este foarte importantă în era digitală și a AI-ului. Trebuie să ne formăm noi în primul rând și să-i învățăm pe copii cum să acționeze responsabil în online.”
Relația cu elevii și încrederea, repere pentru școala de astăzi
Mărturiile profesorilor surprind și schimbările pe care aceștia le observă între școala în care au fost elevi și cea în care predau astăzi. Cadrele didactice vorbesc despre o atenție mai mare acordată stării socio-emoționale a copiilor, fără a considera că regulile și așteptările privind învățarea trebuie abandonate. În același timp, unele dintre ele remarcă diminuarea respectului acordat profesiei didactice.
Coziana Zaharia descrie diferența dintre accentul pus în trecut pe performanță și nevoia actuală de a construi relații înainte de a cere rezultate: „Atunci, educația era pe performanță, scotea în evidență doar copiii performanți și nu oferea nicio șansă celorlalți. Educația zilelor noastre trebuie să plece de la relație.”
Cerasela Liliana Ciobanu sintetizează schimbarea de perspectivă asupra autorității profesorului: „Profesorul era Zeus, pus pe un anumit piedestal. Acum trebuie să fim lângă elev.”
Importanța relației dintre profesor și copil este reflectată și în activitățile prezentate de cadrele didactice din școlile care participă la programul Școala Încrederii. Banca emoțiilor, copacul încrederii și jurnalul încrederii sunt câteva dintre instrumentele utilizate pentru a încuraja exprimarea emoțiilor, feedbackul și dezvoltarea relațiilor interpersonale.
Andra Vlad, care are 14 ani de experiență la catedră, descrie efectele pe care le-a observat în clasă: „Prin activitățile de tipul copacul încrederii sau banca emoțiilor am reușit să obținem foarte multe schimbări la nivelul clasei. Copiii vin în pauze și îmi povestesc ce se întâmplă în suflețelul lor.”
Un alt aspect evidențiat de profesori este schimbarea modului în care este privită greșeala, care poate deveni o ocazie de învățare, în locul unui motiv de teamă. Camelia Nicolescu, profesor de limba și literatura română, cu 28 de ani la catedră, afirmă: „Am învățat că nu trebuie să ne temem de greșeală. Am făcut din greșeală un moment de celebrare.”
Încrederea este importantă nu doar în relația cu elevii, ci și în echipa școlii. Gina Badea, director al unei școli gimnaziale și profesor de matematică, cu peste 27 de ani de experiență, vorbește despre rolul programului Școala Încrederii în dezvoltarea colaborării dintre colegi: „Eu trebuia să le creez colegilor o încredere și eu să am încredere în ei. Și s-a creat într-adevăr o încredere reciprocă și un ajutor reciproc.”
La rândul său, Viorica Hera, director și profesor de fizică, cu 39 de ani la catedră, susține că dezvoltarea profesională nu ar trebui să se limiteze la etapele formale ale carierei: „În învățământ formarea trebuie să fie permanentă, nu să se limiteze la grade didactice. E bine ca un profesor să participe, atunci când are ocazia, la orice curs de formare.”
Pentru elevi, profesorul ideal este, înainte de toate, cel care îi respectă, îi ascultă și le oferă încredere. Întrebați cum ar trebui să fie acesta, copiii intervievați au pus accentul pe relația cu profesorul, pe deschiderea față de opiniile lor și pe atenția acordată stării emoționale, nu doar rezultatelor școlare.
„Profesorul ideal ar trebui să fie cel care are încredere în noi și e deschis la toate opiniile noastre”, spune Ioana, elevă de gimnaziu.
Erin, elevă de liceu, evidențiază aceeași nevoie de a fi văzută ca persoană, nu doar ca beneficiar al procesului de învățare: „Profesorul ideal are grijă și de cum se simte elevul, nu doar de cum învață el.”
Pregătirea viitorilor profesori: practica și mentoratul, esențiale la început de drum
Nevoia de pregătire practică este prezentă și în mărturiile studenților și absolvenților care au participat la proiectul „Școala Tinerilor Profesori de Încredere”. Peste 340 de studenți au beneficiat de activități de formare, mentorat și practică la clasă, precum și de stagii în organizații partenere.
Romeo Mut-Rostaș, student în anul al III-lea la specializarea Pedagogia învățământului primar și preșcolar (PIPP) la Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș și absolvent de liceu pedagogic, își dorește să predea la clasele primare. Experiența din proiect i-a oferit ocazia de a învăța de la profesori cu experiență: „Am avut contact cu profesori experimentați care ne-au ghidat, ne-au oferit încredere în noi înșine și ne-au ajutat să prindem curaj.”
Ștefan Neamu, absolvent de PIPP în Sibiu, provenit dintr-o familie cu trei cadre didactice, a făcut practică atât la grădiniță, cât și la școală. Pentru el, încrederea se construiește prin activitatea de zi cu zi: „Pentru mine, încrederea se construiește prin ceea ce lucrezi și prin efortul pe care îl depui zi de zi.”
Dinuța Beica, absolventă a Universității „Petru Maior” din Târgu Mureș, cu dublă specializare în Pedagogia învățământului primar și preșcolar și Comunicare și Relații Publice, a acumulat un an și jumătate de practică alături de o învățătoare cu peste 25 de ani de experiență. Ea evidențiază disponibilitatea mentorilor de a-i sprijini pe cei aflați la început de drum: „Interacțiunea cu mentorii a fost foarte utilă, mai ales pentru că ne-au oferit disponibilitate reală, inclusiv în afara sesiunilor oficiale.”
Andreea Deteșan, economist și absolventă de PIPP la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, consideră că experiența directă la clasă a fost una dintre cele mai importante componente ale pregătirii: „Cele mai importante au fost orele de practică, pentru că acolo vezi efectiv cum se simte la clasă, cum se predă, cum explici.”
La rândul său, Cătălina Anghel, studentă în anul al II-lea la aceeași universitate, descrie importanța unui mediu în care viitorii profesori pot să își exprime opiniile fără teama de a fi judecați: „La toate întâlnirile din proiectul Școala Tinerilor Profesori de Încredere am simțit că este în regulă să vorbesc, că nu voi fi judecată și că pot fi eu însămi.”
Pentru Cristina Ciungu, absolventă de Comunicare și Relații Publice, care a lucrat în vânzări înainte de a alege specializarea PIPP la Sibiu, încrederea unui profesor se construiește prin gesturi constante: „Un profesor de încredere este un om care câștigă această încredere prin mici acțiuni zilnice.”
Perspectivele viitorilor profesori completează astfel mărturiile cadrelor didactice cu experiență: pregătirea pentru această profesie presupune atât cunoștințe și competențe didactice, cât și oportunități reale de practică, îndrumare și dezvoltare personală.
Letiția Suciu, director executiv și cofondator al Asociației Școala Încrederii, subliniază importanța formării continue pentru schimbarea practicilor din școală: „Formarea continuă a profesorilor este una dintre cele mai puternice pârghii pe care le avem dacă vrem schimbare reală în școală. Pentru că atunci când adulții sunt bine, și copiii sunt bine.”
Despre proiectul „Școala Tinerilor Profesori de Încredere”
Proiectul este derulat de Asociația Școala Încrederii în perioada 1 noiembrie 2024 – 31 octombrie 2026 și se adresează studenților la licență și masterat, cu vârste între 18 și 25 de ani, domiciliați în regiuni mai puțin dezvoltate. Activitățile au inclus formare în competențe socio-emoționale, didactice, digitale și verzi, alături de practică în comunități de învățare și de colaborarea cu profesori mentori.
Potrivit informațiilor furnizate de organizație, Asociația Școala Încrederii lucrează din 2020 cu unități de învățământ de stat. În ultimii cinci ani, programul său a ajuns la 382 de grădinițe și școli de stat, peste 190.000 de elevi și 14.000 de cadre didactice.
Interviurile video realizate în cadrul campaniei pot fi urmărite pe canalul de YouTube al Asociației Școala Încrederii, în playlistul dedicat proiectului și pe pagina proiectului „Școala Tinerilor Profesori de Încredere”.
Proiectul este finanțat de Uniunea Europeană, prin Fondul Social European Plus (FSE+), în cadrul Programului Educație și Ocupare. Bugetul alocat este de 4.701.518,60 lei, iar codul de identificare al proiectului este 311739.
