Participarea copiilor sub 3 ani la serviciile de educație și îngrijire timpurie a crescut în majoritatea sistemelor analizate de OCDE, însă accesul rămâne inegal, iar diferențele dintre tipurile de servicii pot fi însoțite de variații ale resurselor și ale calității. Noul raport Building Quality Education and Care for Children under Three: Further Results from TALIS Starting Strong 2024 analizează modul în care sistemele de educație și îngrijire timpurie pot răspunde simultan creșterii cererii, nevoilor copiilor și necesității de a menține standarde ridicate de calitate.
În primele trei ani de viață, dezvoltarea copilului este susținută de experiențe cotidiene în care interacțiunile cu adulții, ceilalți copii și mediul înconjurător au un rol important. Din acest motiv, extinderea serviciilor de educație și îngrijire timpurie nu poate fi analizată exclusiv prin prisma numărului de locuri disponibile. Pentru OCDE, problema este mai complexă: accesul, calitatea interacțiunilor, pregătirea personalului, resursele disponibile și modul în care sunt organizate și coordonate serviciile trebuie privite împreună.
Raportul, publicat în 2026, se bazează pe datele ciclului 2024 al TALIS Starting Strong, studiul internațional al OCDE dedicat personalului și conducerii serviciilor de educație și îngrijire timpurie. Pentru segmentul copiilor sub 3 ani au participat opt sisteme: Comunitatea Flamandă din Belgia, Germania, Irlanda, Israel, New Brunswick și Quebec din Canada, Noua Zeelandă și Norvegia.
Mai mulți copii ajung în serviciile de educație și îngrijire timpurie, dar diferențele de acces persistă
Una dintre principalele constatări ale raportului este că participarea copiilor sub 3 ani la serviciile de educație și îngrijire timpurie, denumite în literatura de specialitate Early Childhood Education and Care (ECEC), a crescut în majoritatea țărilor și entităților analizate în ultimul deceniu.
Între 2013 și 2023, ratele de înscriere ale copiilor sub 3 ani au crescut în sistemele participante, însă diferențele dintre acestea rămân considerabile. În Norvegia, rata de participare era deja de peste 50% în 2013, în timp ce Israelul a înregistrat o creștere pronunțată în deceniul analizat, ajungând aproape de 60% în 2023. În Irlanda, participarea a crescut, dar a rămas sub media OCDE.
Raportul arată, totodată, că în multe dintre sistemele participante peste jumătate dintre copiii de 2 ani sunt înscriși în ECEC. Cu toate acestea, participarea copiilor sub 3 ani rămâne mai redusă decât în cazul copiilor mai mari, iar copiii proveniți din familii vulnerabile tind să participe într-o măsură mai mică.
Explicațiile sunt multiple. Pentru copiii foarte mici, diferențele de participare pot fi legate de durata concediului parental și de modul în care societățile privesc îngrijirea copiilor în primii ani de viață. Dincolo de aceste particularități, OCDE identifică bariere directe precum disponibilitatea, accesibilitatea și costul serviciilor, dar și bariere indirecte, între care accesul limitat la informații, procedurile administrative complexe și nivelul redus de informare cu privire la beneficiile educației și îngrijirii timpurii. În majoritatea sistemelor analizate există, potrivit raportului, cerere nesatisfăcută pentru astfel de servicii.
O problemă importantă este că aceste bariere nu afectează toate familiile în aceeași măsură. Copiii sub 3 ani proveniți din medii socio-economice dezavantajate sunt mai puțin susceptibili să participe la ECEC, ceea ce poate amplifica diferențele de oportunități încă din primii ani de viață.
OCDE subliniază că tocmai copiii care ar putea beneficia cel mai mult de servicii de calitate sunt, în unele sisteme, mai puțin prezenți în acestea. Raportul leagă această situație inclusiv de rolul important al cheltuielilor private în finanțarea ECEC, contribuția financiară a familiilor putând genera diferențe de participare.
Un sector divers, dar și fragmentat
Raportul OCDE pune un accent deosebit pe fragmentarea sistemelor de educație și îngrijire timpurie pentru copiii sub 3 ani. Aceasta nu trebuie interpretată automat ca o deficiență. Diversitatea formelor de organizare poate permite sistemelor să răspundă mai flexibil nevoilor familiilor și poate contribui la extinderea accesului.
Problema apare atunci când această diversitate este însoțită de diferențe semnificative în ceea ce privește finanțarea, reglementarea, resursele umane, condițiile de muncă sau mecanismele de asigurare a calității.
OCDE identifică mai multe dimensiuni ale fragmentării: separarea responsabilităților de guvernanță pentru educația preșcolară și serviciile destinate copiilor sub 3 ani, existența unor servicii dedicate exclusiv copiilor foarte mici alături de servicii care reunesc grupe de vârste diferite, combinarea serviciilor în centre cu cele organizate la domiciliu și coexistența furnizorilor publici și privați, inclusiv a celor privați cu și fără scop lucrativ.
În cele opt sisteme analizate pentru copiii sub 3 ani, formele de organizare sunt diferite. Toate sistemele, cu excepția Comunității Flamande din Belgia și a Israelului, au și servicii integrate, în care sunt incluși copii de vârste diferite. În Norvegia, toate serviciile analizate sunt integrate. Servicii organizate la domiciliu, pe lângă cele cu sediul în centre, există în cele două provincii canadiene analizate, în Comunitatea Flamandă, Israel și Noua Zeelandă, în timp ce datele privind serviciile la domiciliu din Germania, Irlanda și Norvegia nu au fost incluse în colectarea TALIS pentru această componentă.
Această structură diversă poate avea avantaje în ceea ce privește flexibilitatea și extinderea serviciilor, însă OCDE atrage atenția că fragmentarea poate face mai dificilă coordonarea sistemului și poate contribui la variații ale calității și ale oportunităților oferite copiilor.
Pentru copiii foarte mici, calitatea interacțiunilor contează decisiv
Raportul nu reduce calitatea ECEC la infrastructură sau la existența unui loc disponibil. Pentru copiii sub 3 ani, experiențele zilnice și calitatea interacțiunilor cu personalul au o importanță deosebită pentru dezvoltarea cognitivă, socială și emoțională.
În acest sens, pregătirea personalului devine una dintre componentele centrale ale sistemului. Condiții precum grupurile mai mici sau existența personalului de sprijin pot crea oportunități pentru o atenție mai individualizată, însă OCDE precizează că aceste condiții nu sunt suficiente în sine pentru a garanta calitatea. Personalul are nevoie atât de o pregătire inițială adecvată, cât și de acces continuu la formare profesională relevantă pentru nevoile copiilor cu care lucrează.
Analiza TALIS Starting Strong arată și o legătură între convingerile profesionale ale personalului și practicile utilizate în lucrul cu copiii. În anumite sisteme, personalul care acordă o importanță mai mare dezvoltării sociale și emoționale raportează o utilizare mai frecventă a unor practici destinate dezvoltării emoționale și alfabetizării timpurii. De asemenea, în Germania, Irlanda și Israel, o valorizare mai accentuată a învățării cognitive timpurii este asociată cu utilizarea mai frecventă a unor practici de stimulare a alfabetizării, iar în Quebec cu practici de dezvoltare a competențelor matematice timpurii.
Este important însă modul în care aceste rezultate sunt interpretate. TALIS Starting Strong identifică asocieri statistice, nu relații cauzale. Raportul precizează explicit că studiul nu este conceput pentru a demonstra că o anumită practică sau formare profesională produce în mod direct o schimbare într-un alt indicator.
Serviciile integrate pot aduce beneficii, dar presupun adaptarea practicilor
Un alt aspect analizat este organizarea copiilor de vârste diferite în aceleași servicii. În sistemele integrate, copiii sub 3 ani pot fi grupați împreună cu copii mai mari.
Datele OCDE indică existența unor compromisuri. Personalul care lucrează în principal cu copii sub 3 ani tinde să utilizeze mai frecvent anumite practici adaptate nevoilor specifice ale acestei categorii decât personalul care lucrează în grupuri cu vârste mai variate. În Norvegia, de exemplu, organizarea sistemului urmărește să combine avantajele integrării cu practici mai adaptate dezvoltării copiilor mici.
În Comunitatea Flamandă din Belgia și în Israel, unde există servicii orientate în mod specific către copiii sub 3 ani, personalul utilizează mai puțin unele practici de dezvoltare a competențelor matematice decât personalul din serviciile preșcolare, dar raportează o utilizare mai mare a anumitor practici de dezvoltare a alfabetizării. OCDE observă, de asemenea, că în aceste două sisteme personalul din serviciile pentru copiii sub 3 ani are o perspectivă mai restrânsă asupra unor priorități de dezvoltare, ceea ce poate face mai dificilă tranziția copiilor către următoarele etape ale educației timpurii.
Resursele nu sunt distribuite întotdeauna în funcție de nevoi
O altă concluzie importantă a raportului privește resursele umane și materiale. Chiar și atunci când personalul este bine pregătit, lipsa de personal sau resursele insuficiente pot limita capacitatea acestuia de a răspunde nevoilor copiilor, pot crește volumul de muncă și pot afecta calitatea interacțiunilor cotidiene.
Problema este relevantă mai ales din perspectiva echității. Serviciile care lucrează cu proporții mai mari de copii vulnerabili pot avea cerințe suplimentare legate de educație și îngrijire, comunicarea cu familiile și adaptarea intervențiilor la nevoi diverse. În unele sisteme, aceste servicii dispun însă de resurse mai limitate.
Datele arată diferențe între țări. În Germania, de exemplu, serviciile cu proporții mai mari de copii cu cerințe educaționale speciale raportează mai frecvent lipsa personalului necesar pentru sprijinirea copiilor proveniți din medii lingvistice diverse. În Israel și New Brunswick, anumite servicii care lucrează cu proporții mai mari de copii vulnerabili raportează, de asemenea, deficit de personal specializat. În Quebec și Norvegia apare însă un model diferit: serviciile care lucrează cu proporții mai mari de copii cu nevoi speciale sau proveniți din medii socio-economice dezavantajate raportează în unele situații mai puține probleme de personal, ceea ce indică o distribuție mai bine aliniată a resurselor la nevoi.
Condițiile de muncă ale personalului influențează sustenabilitatea sistemului
Calitatea serviciilor pentru copiii foarte mici este legată și de condițiile în care lucrează profesioniștii din acest domeniu.
Potrivit OCDE, lipsa personalului și absențele pot accentua volumul de muncă într-un sector în care responsabilitățile de îngrijire sunt deja intensive. Programul de lucru prelungit și accesul limitat la personal de sprijin pot crește presiunea asupra angajaților și pot contribui la stres și la intenția de a părăsi domeniul.
Această dimensiune are implicații care depășesc bunăstarea angajaților. Pentru copiii foarte mici, stabilitatea relațiilor cu adulții care îi îngrijesc este importantă pentru bunăstare și dezvoltare, iar fluctuația ridicată a personalului poate afecta această stabilitate. Prin urmare, retenția personalului devine și o problemă de calitate a serviciilor oferite copiilor.
Raportul subliniază că diferențele dintre furnizori nu se reduc la statutul public sau privat. În unele dintre sistemele analizate, serviciile private dispun de resurse umane și materiale mai bune și oferă condiții de muncă mai favorabile decât serviciile publice. În Irlanda, unde toate serviciile sunt private, serviciile private cu scop lucrativ raportează condiții de muncă mai bune. În același timp, în majoritatea sistemelor, practicile personalului în relația cu copiii sunt relativ similare între tipurile de furnizori, iar unele diferențe dispar atunci când sunt luate în calcul caracteristicile personalului și ale serviciilor, ceea ce sugerează importanța condițiilor structurale.
Serviciile la domiciliu: autonomie mai mare, dar și presiuni suplimentare
TALIS Starting Strong analizează separat și serviciile de educație și îngrijire timpurie organizate la domiciliu. În astfel de servicii, un singur profesionist lucrează de regulă la domiciliu cu un grup mic de copii, însă organizarea și reglementarea diferă semnificativ între sisteme.
OCDE constată că personalul din serviciile la domiciliu raportează, în anumite sisteme, o preocupare mai largă pentru dezvoltarea competențelor și trăsăturilor copiilor și utilizează mai frecvent unele practici de susținere a dezvoltării. În același timp, în unele sisteme, personalul din aceste servicii petrece mai puțin timp în interacțiuni cu copiii, în documentarea dezvoltării lor și în relația cu părinții. Raportul leagă aceste diferențe de volumul mai mare de muncă și de programul mai lung, asociate cu disponibilitatea redusă a personalului de sprijin.
Paradoxal, aceeași categorie de personal raportează, în anumite sisteme, o satisfacție mai ridicată în ceea ce privește autonomia de a-și organiza practica profesională sau nivelul salarial. Aceste rezultate arată că tipul serviciului poate produce simultan avantaje și constrângeri diferite.
Formarea profesională continuă devine o componentă a calității
Raportul OCDE acordă un capitol distinct dezvoltării profesionale și mecanismelor de îmbunătățire continuă a calității.
Formarea tradițională rămâne răspândită, însă majoritatea personalului din serviciile pentru copiii sub 3 ani participă și la forme de învățare profesională integrate în activitatea de zi cu zi și la activități de învățare colaborativă. Rețelele profesionale sunt deosebit de importante pentru personalul din serviciile la domiciliu, care are mai puține oportunități de interacțiune zilnică cu colegii. Programele de coaching sunt mai puțin răspândite în ansamblu, cu o excepție relevantă în Israel, inclusiv în serviciile la domiciliu.
Un domeniu în care formarea profesională pare încă insuficient prezentă este cel al tranzițiilor copiilor între servicii și către școala primară. OCDE arată că puțini membri ai personalului declară că au beneficiat de formare recentă în acest domeniu. Doar în Irlanda și Israel mai mult de jumătate dintre angajați au raportat că sprijinirea tranzițiilor către alte servicii sau către școala primară a fost inclusă în activitățile lor de dezvoltare profesională din anul anterior studiului.
Tranzițiile sunt relevante într-un sistem fragmentat deoarece presupun colaborarea dintre serviciile de educație și îngrijire timpurie, familii, alte servicii pentru copii și, ulterior, școli. În majoritatea sistemelor analizate, aproximativ jumătate dintre liderii serviciilor sau chiar mai mulți au participat la formări care au inclus colaborarea cu părinții, alte servicii ECEC sau școlile primare și serviciile comunitare. Totuși, colaborarea cu alte servicii și cu comunitatea a fost mai puțin prezentă în formarea liderilor în unele sisteme.
Monitorizarea calității trebuie să ducă și la îmbunătățire
OCDE analizează nu doar existența mecanismelor de monitorizare, ci și modul în care rezultatele acestora pot fi utilizate pentru îmbunătățirea practicilor.
În mai multe dintre sistemele analizate, monitorizarea internă este bine dezvoltată. În Israel, New Brunswick și Noua Zeelandă, cel puțin 80% dintre liderii serviciilor raportează observarea practicilor personalului și a interacțiunilor dintre personal și copii cel puțin o dată pe săptămână. Raportul atrage însă atenția asupra unei diferențe importante: oferirea de feedback personalului pe baza acestor observații este mai puțin frecventă în majoritatea sistemelor.
Prin urmare, simpla existență a monitorizării nu garantează automat îmbunătățirea calității. Datele colectate trebuie să poată fi transformate în feedback profesional, sprijin și intervenții de dezvoltare, în funcție de nevoile reale ale fiecărui serviciu.
Un exemplu prezentat în raport este New Brunswick, unde serviciile licențiate sunt inspectate anual, iar vizitele suplimentare de monitorizare sunt stabilite în funcție de istoricul de conformare și de nivelul de risc evaluat. Rapoartele de inspecție sunt concepute astfel încât părinții să poată avea acces la ele, iar indicatorii utilizați vizează inclusiv programul și rutina zilnică, supravegherea, ghidarea copiilor, mediul interior și exterior, precum și siguranța și bunăstarea acestora.
Ce poate însemna pentru politicile publice
Raportul OCDE nu propune o singură arhitectură instituțională care să poată fi aplicată tuturor sistemelor. Dimpotrivă, analiza arată că există modele diferite de organizare, finanțare și furnizare a serviciilor, iar unele dintre acestea pot răspunde unor nevoi diferite ale familiilor.
Mesajul central este însă că extinderea accesului trebuie însoțită de mecanisme capabile să protejeze și să îmbunătățească nivelul de calitate. OCDE subliniază necesitatea unor investiții publice suficiente și a unor mecanisme de coordonare și guvernanță care să orienteze sistemul către echitate și calitate.
În același timp, politicile trebuie să țină cont de distribuția resurselor. Un sistem poate crește numărul de locuri disponibile, dar dacă serviciile care lucrează cu cei mai vulnerabili copii nu beneficiază de personal suficient, competențe adecvate și resurse materiale corespunzătoare, extinderea accesului nu rezolvă automat problema inegalităților.
Raportul indică, în acest sens, câteva direcții de politică publică: dezvoltarea capacității profesionale a personalului, accesul constant la formare relevantă, utilizarea monitorizării pentru identificarea nevoilor și orientarea sprijinului, precum și consolidarea mecanismelor care facilitează tranzițiile copiilor între diferite servicii și niveluri educaționale. Capitolul dedicat îmbunătățirii continue analizează tocmai aceste mecanisme, inclusiv formarea integrată în activitatea profesională, învățarea colaborativă, monitorizarea calității și sprijinirea tranzițiilor.
Un avertisment metodologic important
Rezultatele trebuie citite în limitele metodologiei TALIS Starting Strong. Datele provin exclusiv din răspunsurile personalului și liderilor serviciilor, ceea ce înseamnă că reflectă opiniile, percepțiile, convingerile și relatările acestora. OCDE avertizează că datele auto-raportate pot fi influențate de diferențe culturale în modul de răspuns, de tendința de a oferi răspunsuri considerate favorabile și de modul în care respondenții își amintesc sau interpretează anumite situații. Din acest motiv, comparațiile directe între țări și entități trebuie făcute cu prudență.
Există și limitări legate de participarea la studiu. Unele sisteme nu au atins standardele tehnice OCDE privind rata de răspuns pentru eșantioanele destinate copiilor sub 3 ani, printre acestea numărându-se Comunitatea Flamandă din Belgia, Irlanda, New Brunswick, Norvegia și Quebec. Datele din Noua Zeelandă au o situație distinctă, deoarece eșantionul nu a putut fi ajustat pentru a reprezenta întregul personal și toate serviciile ECEC vizate la nivel național. OCDE recomandă, prin urmare, prudență în interpretarea estimărilor pentru eșantioanele care nu au îndeplinit standardele tehnice de participare.
De asemenea, raportul precizează că numărul sistemelor participante la componenta pentru copiii sub 3 ani este prea redus pentru a permite formularea unor concluzii generale cu privire la efectele anumitor forme de fragmentare asupra accesului sau calității. Analiza identifică tipare și asocieri, nu stabilește o relație universală între un anumit model de organizare și un anumit rezultat.
Primele experiențe educaționale încep înainte de grădiniță
Raportul OCDE mută, astfel, discuția despre educația timpurie dincolo de simpla întrebare privind numărul de locuri disponibile. Pentru copiii sub 3 ani, accesul reprezintă doar una dintre componentele unui sistem de calitate. Contează și cine lucrează cu acești copii, ce pregătire are personalul, cât timp poate acorda interacțiunilor individuale, ce resurse are la dispoziție, cât de stabil este personalul, cum sunt monitorizate serviciile și cât de bine sunt susținute tranzițiile către următoarele etape ale educației.
În același timp, datele arată că diversitatea serviciilor poate avea un rol pozitiv în extinderea accesului și în adaptarea la nevoile familiilor, dar presupune mecanisme de coordonare care să limiteze diferențele nedorite de calitate.
Pentru politicile publice, una dintre provocările centrale este, așadar, găsirea unui echilibru între extinderea accesului și asigurarea unor experiențe educaționale și de îngrijire de calitate pentru toți copiii, indiferent de tipul serviciului pe care îl frecventează sau de mediul socio-economic din care provin.
Notă pentru cititori: România nu face parte din cele opt sisteme analizate de TALIS Starting Strong 2024 pentru serviciile destinate copiilor sub 3 ani. Prin urmare, concluziile raportului nu trebuie prezentate ca date despre situația României și nici ca o evaluare directă a sistemului românesc.
CITEȘTE ȘI Ce știe un profesor bun? Noua cercetare OCDE arată de ce pedagogia contează
