În România, data de 8 septembrie 2025 are o dublă semnificație. Este ziua în care aproape trei milioane de elevi pășesc din nou pragul școlilor, odată cu începutul anului școlar 2025–2026, dar și ziua în care lumea întreagă marchează, sub egida UNESCO, Ziua Internațională a Alfabetizării. Instituită în 1967, această zi atrage atenția asupra unui drept fundamental: accesul fiecărei persoane la competențele de bază care îi permit să citească, să scrie și, astăzi, să navigheze într-o realitate tot mai digitalizată.

Această coincidență oferă României un prilej rar: să reflecteze nu doar la tradiționala emoție a începutului de an școlar, ci și la starea alfabetizării la nivel național, în contextul marilor transformări globale.

Alfabetizarea ca provocare globală

Potrivit datelor UNESCO, peste 763 de milioane de adulți din întreaga lume continuă să trăiască fără competențe elementare de literație. În ciuda progreselor realizate de la mijlocul secolului XX, decalajele persistă și se adâncesc în multe regiuni ale lumii. În 2025, tema Zilei Internaționale a Alfabetizării este legată de alfabetizarea digitală și rolul inteligenței artificiale (AI), concomitent cu dezbaterile recente din cadrul Digital Learning Week 2025, găzduit de UNESCO la Paris, între 2 și 5 septembrie.

Acolo, Stefania Giannini, director general adjunct pentru educație la UNESCO, a subliniat faptul că viitorul educației depinde de „alegerile pe care le facem privind investițiile, pedagogia, guvernanța și principiile etice pe care le respectăm”. În paralel, organizația a atras atenția asupra riscului unei „fracturi digitale”: o treime din populația globală este încă offline, ceea ce amenință să transforme alfabetizarea într-un privilegiu al celor conectați și să excludă milioane de copii și tineri din dreptul la educație de calitate.

România, între literație tradițională și alfabetizare digitală

În România, realitatea rămâne dificilă. Rezultatele testării PISA 2022, publicate de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), arată că aproximativ 42% dintre elevii români de 15 ani se situează sub nivelul minim de competențe la lectură. Practic, aproape jumătate dintre adolescenți au dificultăți în a înțelege și interpreta un text scris. Este o formă de analfabetism funcțional care plasează România mult peste media Uniunii Europene, de aproximativ 25%.

La acest lucru se adaugă și rata de părăsire timpurie a școlii, estimată de Eurostat la 15% în 2024, printre cele mai ridicate din UE, unde media este în jur de 9%. Fenomenul afectează în special mediul rural, unde lipsa infrastructurii școlare, accesul precar la internet și resursele insuficiente accentuează excluziunea educațională.

Dacă alfabetizarea tradițională – cititul și scrisul – rămâne o problemă nerezolvată, România se află totodată în fața unei noi provocări: alfabetizarea digitală. În timpul pandemiei, peste 250.000 de elevi nu au avut acces constant la dispozitive și internet pentru a participa la școala online, conform datelor Ministerului Educației. De atunci, programele finanțate prin PNRR și fonduri europene au dotat școlile cu echipamente, dar persistența discrepanțelor arată că infrastructura, fără formarea profesorilor și integrarea curriculară, nu poate garanta progres real.

Reformele recente și orientarea către AI

În 2024, Ministerul Educației a anunțat intenția de a elabora un cadru național pentru competențe digitale și de inteligență artificială, în concordanță cu recomandările UNESCO și cu practicile europene. În paralel, au fost lansate programe de formare pentru profesori, menite să îi pregătească să utilizeze responsabil instrumentele AI în procesul de predare.

Totuși, provocarea majoră rămâne implementarea efectivă. În lipsa unei viziuni unitare și a unei susțineri financiare constante, aceste inițiative riscă să rămână la stadiul de documente strategice, fără impact real în sălile de clasă. Iar experiențele recente au arătat că digitalizarea impusă de criză nu este echivalentă cu alfabetizarea digitală autentică.

Alfabetizarea ca oglindă a societății

Ziua Internațională a Alfabetizării nu este doar un eveniment simbolic, ci și un barometru al capacității unei societăți de a asigura incluziunea și dezvoltarea durabilă. În România, cifrele despre literație și abandon școlar sunt mai mult decât statistici seci: ele reflectă inegalitățile economice, sociale și culturale.

Un copil care nu învață să citească fluent și să înțeleagă ceea ce citește până la finalul ciclului primar riscă să rămână captiv într-un cerc vicios al excluziunii: performanțe școlare scăzute, acces limitat la oportunități profesionale și vulnerabilitate sporită pe piața muncii. În era inteligenței artificiale, această vulnerabilitate se poate amplifica, întrucât competențele digitale și capacitatea de a interpreta critic informația devin condiții indispensabile.

8 septembrie, între simbol și responsabilitate

Faptul că prima zi de școală în România coincide în 2025 cu Ziua Internațională a Alfabetizării poate fi un memento asupra faptului că educația nu începe și nu se termină cu festivitățile de deschidere, ci cu abilitatea de a garanta fiecărui copil acces la instrumentele esențiale pentru viață.

În fața provocărilor actuale – analfabetism funcțional ridicat, abandon școlar persistent, decalaje urban–rural, lipsa competențelor digitale – România are datoria de a transforma această zi într-un moment de luciditate colectivă. Dacă alfabetizarea rămâne incompletă, nici digitalizarea, nici integrarea AI nu vor putea aduce rezultatele scontate.

CITEȘTE ȘI Digital Learning Week 2025. UNESCO dezbate la Paris viitorul educației în era AI

Oana - Bianca MĂRGINEAN