Datele disponibile din Olanda și experiențele recente din Franța și Anglia indică efecte raportate asupra concentrării și climatului școlar, dar și dificultăți de implementare. Dincolo de interdicție, rezultatul depinde de reguli clare, excepții bine definite și alternative pentru utilizarea educațională a tehnologiei.
Telefonul mobil a devenit, în ultimii ani, una dintre cele mai dificile teme de gestionat în școală. Dispozitivul poate fi instrument educațional, canal de comunicare și acces rapid la informație, dar în același timp poate introduce în sala de clasă notificări, conversații și alte forme de distragere a atenției.
În mai multe sisteme europene, răspunsul autorităților a fost înăsprirea regulilor. Experiențele recente din Olanda, Franța și Anglia arată însă că problema nu se rezumă la întrebarea dacă telefonul trebuie sau nu permis în școală. Mult mai importantă este arhitectura regulii: când se aplică, ce excepții există, cine o pune în practică și ce alternative are elevul atunci când dispozitivul personal nu mai este disponibil.
Olanda: primele date arată efecte asupra concentrării și climatului școlar
În Olanda, acordul național privind telefoanele mobile și alte dispozitive a intrat în vigoare în învățământul secundar la 1 ianuarie 2024. Principiul este că telefoanele și alte dispozitive nu sunt permise în timpul orelor, cu excepții pentru utilizarea educațională și pentru anumite nevoi medicale sau de sprijin. Ulterior, regula a fost extinsă și către învățământul primar și special.
O evaluare realizată de Kohnstamm Instituut și Oberon, la solicitarea Ministerului Educației, Culturii și Științei din Olanda, oferă una dintre cele mai utile imagini empirice disponibile până acum. Cercetarea a combinat chestionare adresate conducerilor școlilor și coordonatorilor ICT cu grupuri de discuție în care au fost implicați profesori, elevi, părinți și personal de sprijin.
În învățământul secundar, 99% dintre școlile participante aveau o politică privind telefoanele mobile. Cele mai multe utilizau fie modelul „acasă sau în dulap” – telefonul rămâne acasă sau este depozitat pe durata programului –, fie solicitau predarea telefonului la începutul orei.
Cifrele privind efectele raportate de școli sunt relevante, dar trebuie interpretate corect. 75% dintre școlile din învățământul secundar au raportat efecte pozitive asupra concentrării elevilor, 59% au indicat efecte pozitive asupra climatului social, iar 28% au observat efecte pozitive asupra rezultatelor școlare. Aceste procente reprezintă percepțiile și observațiile școlilor monitorizate, nu rezultatele unui experiment controlat care să demonstreze cauzalitatea.
Cercetarea olandeză este importantă și pentru că nu prezintă măsura exclusiv în termeni pozitivi. Profesorii intervievați au menționat creșterea volumului de muncă asociat aplicării regulilor, nevoia de adaptare a comunicării cu elevii și, în unele cazuri, o creștere a comportamentelor fizice de hărțuire sau perturbare. Printre factorii considerați importanți pentru aplicarea funcțională a politicii s-au numărat comunicarea clară, aplicarea colectivă a regulii și existența unor alternative la telefon în timpul pauzelor.
Datele sunt relevante tocmai prin această combinație: școlile raportează beneficii, dar implementarea nu este lipsită de costuri organizaționale.
Franța: de la „Pause numérique” la o școală fără telefon
Franța a început să testeze forme mai stricte de limitare a telefoanelor prin experimentul „Pause numérique”, desfășurat în peste o sută de colegii în anul școlar 2024–2025. Experimentul a urmărit ca telefonul să fie efectiv scos din accesul elevului pe durata programului școlar, fiind testate mai multe soluții logistice, inclusiv huse, genți speciale și dulapuri. Ministerul francez a raportat efecte pozitive asupra climatului școlar și disponibilității elevilor pentru învățare.
În anul școlar 2025–2026, dispozitivul „Portable en pause” a fost generalizat în colegiile publice franceze. Modalitatea concretă de depozitare a telefoanelor este stabilită la nivelul fiecărei unități, în relație cu comunitatea educațională și autoritatea locală competentă.
În septembrie 2026, Franța a făcut un nou pas. Interdicția utilizării telefoanelor mobile și a altor dispozitive conectate, deja aplicată în școli și colegii, a fost extinsă și la licee. Ministerul francez descrie astfel obiectivul unei școlarizări fără telefon de la grădiniță până la liceu. Dispozitivul „Portable en pause” este, de asemenea, generalizat în colegii și licee.
Regula franceză nu este însă absolută. Sunt prevăzute excepții pentru elevii cu dizabilități sau cu anumite tulburări de sănătate, iar regulamentul fiecărei unități poate stabili derogări, inclusiv pentru anumite utilizări pedagogice. În situații în care un elev trebuie să își contacteze familia, regulamentul școlii trebuie să stabilească modalitatea prin care acest lucru se poate realiza, inclusiv în cazuri de urgență medicală.
Această structură este relevantă pentru orice sistem care ia în calcul o politică restrictivă: o interdicție funcțională nu poate fi separată de procedurile privind excepțiile, utilizarea educațională și comunicarea cu familia.
Anglia: regula „mobile phone-free” devine standard statutar
În Anglia, Department for Education a mers în 2026 către o reglementare mai fermă. Ghidul privind telefoanele mobile în școli a devenit statutory guidance la 29 iunie 2026, iar școlile au fost îndrumate să înceapă aplicarea acestuia de la 1 septembrie 2026. Regula se referă la Anglia, nu la întregul Regat Unit.
Ghidul stabilește ca regulă generală existența unui mediu școlar fără telefoane mobile. Politica trebuie să interzică utilizarea acestora pe durata întregii zile școlare, inclusiv la ore, între ore, în pauze și la prânz. Excepțiile sunt posibile, iar școlile își stabilesc mecanismul concret de aplicare în funcție de propriul context.
Documentele britanice arată și cât de diferite pot fi soluțiile practice. Într-unul dintre studiile de caz publicate de Department for Education, o școală secundară cu peste 1.300 de elevi utilizează huse care pot fi închise și în care telefoanele sunt păstrate pe durata zilei, accesul fiind permis la finalul programului.
În același timp, datele prezentate de guvernul britanic arată că restricțiile nu sunt o noutate absolută pentru școli: 99,8% dintre școlile primare și 90% dintre cele secundare aveau deja, potrivit datelor citate de Department for Education, politici care limitau sau restricționau utilizarea telefoanelor în timpul zilei școlare.
În 2026, schimbarea este însă una de statut și de standard național: orientarea privind un mediu fără telefoane a devenit ghid statutar pentru școlile cărora li se aplică.
Lecția comună: interdicția nu este suficientă
Privite împreună, cele trei experiențe europene nu oferă o rețetă unică. Ele arată că modul în care este construită și aplicată o politică privind telefoanele mobile poate influența felul în care aceasta funcționează în școală.
Un prim element este claritatea. Elevii, profesorii și părinții trebuie să știe dacă telefonul poate fi utilizat la ore, în pauze, în curtea școlii sau doar în anumite situații. În Olanda, diferențele dintre politicile adoptate de școli evidențiază importanța unor reguli ușor de înțeles și aplicate consecvent. Cercetarea de monitorizare indică faptul că aplicarea colectivă și comunicarea clară se numără printre factorii care sprijină implementarea.
Un al doilea element îl reprezintă excepțiile. Un telefon poate avea, în anumite situații, o funcție medicală, poate fi asociat unor nevoi legate de dizabilitate sau poate fi utilizat pentru sprijin educațional. Atât Olanda, cât și Franța prevăd explicit astfel de situații.
Un alt aspect este diferențierea dintre utilizarea personală și cea pedagogică. Restricționarea telefonului personal nu înseamnă automat eliminarea tehnologiei din procesul de învățare. În Olanda, acordul național păstrează posibilitatea utilizării educaționale a dispozitivelor în timpul lecției. În Franța, cadrul aplicabil permite, în anumite condiții, utilizări pedagogice ale dispozitivelor, în cadrul politicii de promovare a unui „numérique raisonné”.
Rămâne și problema pauzelor. Cercetarea olandeză identifică existența unor alternative pentru utilizarea telefonului în timpul pauzelor printre factorii care pot contribui la funcționarea politicii. În acest caz, restricționarea dispozitivului este însoțită de modificări ale modului în care este organizat timpul dintre ore.
Ce arată datele disponibile
Datele disponibile nu susțin însă ideea unei relații simple între interzicerea telefoanelor și îmbunătățirea rezultatelor școlare. În Olanda, școlile participante la monitorizarea națională au raportat efecte pozitive asupra concentrării și climatului social, dar raportul consemnează și dificultăți de aplicare și efecte observate de unele cadre didactice. Rezultatele reprezintă percepțiile și experiențele raportate de școli, nu o demonstrație experimentală a unei relații cauzale.
În Franța, Ministerul Educației a prezentat rezultatele experimentului „Portable en pause” ca fiind pozitive pentru climatul școlar și disponibilitatea elevilor pentru învățare, iar măsura a fost ulterior extinsă.
În Anglia, cadrul introdus de Departamentul pentru Educație în 2026 stabilește că școlile trebuie să funcționeze, în principiu, fără utilizarea telefoanelor pe durata întregii zile școlare, prevăzând totodată excepții și modalități diferite de implementare.
Privite în ansamblu, exemplele din Olanda, Franța și Anglia indică faptul că o politică privind telefoanele mobile nu poate fi evaluată doar prin existența unei interdicții. Regulile, excepțiile, modul de aplicare și locul rezervat tehnologiei în activitatea educațională fac parte din aceeași ecuație.
Oana – Bianca MĂRGINEAN
