Partea a III-a: Viitorul educației asistate de IA: cercetare avansată, echitate și obligații partajate Interviu cu Adrian A. Adăscăliței despre volumul „Introducere în utilizarea inteligenței artificiale în educație”
În contextul accelerării transformărilor digitale și al integrării tot mai vizibile a inteligenței artificiale în procesele educaționale, discursul pedagogic contemporan se confruntă cu o dublă provocare: pe de o parte, necesitatea de a înțelege potențialul real al noilor tehnologii, iar pe de altă parte, obligația de a le integra într-un cadru etic, didactic și epistemologic solid. Dincolo de entuziasmul tehnologic sau de reticențele legitime față de automatizare, educația are nevoie de analize riguroase care să clarifice rolul inteligenței artificiale în raport cu predarea, învățarea și evaluarea. Volumul „Introducere în utilizarea inteligenței artificiale în educație” se înscrie în acest demers de clarificare și responsabilizare academică, propunând o lectură necesară pentru profesori, cercetători și decidenți educaționali.
Adrian A. Adăscăliței este un autor preocupat de intersecția dintre pedagogie, tehnologie și etică educațională. Cartea își propune să construiască un cadru conceptual solid pentru înțelegerea inteligenței artificiale (IA, AI – engl.) ca instrument cognitiv și pedagogic, capabil să amplifice învățarea, fără a substitui rolul profesorului sau autonomia celui care învață. Autorul plasează în centrul analizei relația dintre predare, învățare și evaluare, argumentând că impactul real al inteligenței artificiale nu poate fi înțeles fragmentar, ci doar printr-o viziune sistemică asupra procesului educațional.
Autorul volumului, Adrian A. Adăscăliței, este profesor universitar și cercetător cu o expertiză solidă în domeniul tehnologiilor educaționale și al instruirii asistate de calculator, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale constante la dezvoltarea unui discurs pedagogic riguros asupra integrării tehnologiei în educație. Doctor în informatică aplicată, cu o teză axată pe perfecționarea sistemelor multimedia de instruire, acesta a activat ca cadru didactic la Facultatea de Inginerie Electrică, Energetică și Informatică Aplicată a Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași, predând discipline precum didactica disciplinelor inginerești, instruirea asistată de calculator și utilizarea tehnologiilor informaționale și de comunicare în educație, atât în mediul tehnic universitar, cât și în contexte interdisciplinare, inclusiv la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Membru de onoare al Academiei de Științe Tehnice din România și afiliat unor organizații științifice internaționale, Adrian A. Adăscăliței activează și ca Editor Asociat la revista de renume internațional Wiley – Computer Applications in Engineering Education. Este autorul volumelor „Instruire asistată de calculator. Didactica informatică” și „Introducere în utilizarea inteligenței artificiale în educație. STEAM: predare, învățare și atestare” (Editura Polirom), lucrări care configurează un parcurs intelectual coerent, centrat pe analiza critică a relației dintre pedagogie, tehnologie și responsabilitate educațională.
Interviul explorează modul în care inteligența artificială poate deveni mediator pedagogic, abordând personalizarea învățării, evaluarea asistată de IA, analitica educațională și dilemele etice generate de algoritmi, cu un accent pe paradigma STEAM pentru integrarea dimensiunii creative și reflexive în educația digitală. De asemenea, conturează rolul profesorului ca designer de experiențe de învățare și facilitator al gândirii critice, evidențiind responsabilitățile partajate între școală, elev și familie și natura socială, etică și instituțională a integrării IA în educație. Acest dialog oferă cititorilor – profesori, cercetători, studenți și decidenți educaționali – un cadru de reflecție într-un moment de tranziție majoră, fiind totodată o invitație la dialog și responsabilitate, reafirmând că viitorul educației nu va fi definit de tehnologie în sine, ci de modul în care aceasta servește dezvoltării umane și echității educaționale.
Un accent important este pus asupra riscurilor asociate utilizării necritice a inteligenței artificiale în educație – de la biasul algoritmic și opacitatea deciziilor automatizate, până la diminuarea reflecției pedagogice și a autonomiei elevului. În acest sens, interviul evidențiază necesitatea alfabetizării algoritmice și a dezvoltării gândirii critice ca obiective educaționale centrale, capabile să pregătească elevii și profesorii pentru o relație matură cu tehnologia.
Această parte a interviului este dedicată explorării perspectivelor de cercetare care vor modela evoluția inteligenței artificiale în educație în anii următori, precum și clarificării responsabilităților actorilor direct implicați în acest proces. Discuția vizează atât direcțiile științifice emergente, de la personalizarea învățării și analitica educațională, până la realitatea mixtă și evaluarea etică a impactului social al IA, cât și obligațiile elevului și ale familiei în contextul educației asistate de inteligență artificială. În ansamblu, această secțiune subliniază faptul că integrarea sustenabilă a IA în educație este nu doar o problemă tehnologică, ci una de responsabilitate pedagogică, socială și instituțională.
Pentru a facilita o lectură coerentă și aprofundată, interviul este structurat în trei părți complementare, corespunzătoare nivelurilor de analiză propuse de autor: fundamentele teoretice și conceptuale ale utilizării inteligenței artificiale în educație, implicațiile pedagogice și etice ale integrării acesteia în practica didactică, respectiv perspectivele de evoluție și provocările sistemice pe care inteligența artificială le ridică pentru viitorul educației.
Reporter: Suntem pregătiți, la nivel de politici educaționale, să introducem AI în educație într-un mod responsabil și echitabil?
Prof. Dr. Adrian A. Adăscăliței: Răspunsul este complex: există progrese, dar pregătirea la nivel de politici educaționale rămâne fragmentară și inegală. În multe țări, inclusiv în România, discuțiile despre introducerea inteligenței artificiale în educație sunt în faze incipiente sau pilot, iar cadrul legislativ și strategic nu este încă complet adaptat provocărilor tehnologice și etice.
Una dintre dificultățile majore este lipsa unui cadru normativ clar și coerent. Reglementările referitoare la confidențialitatea datelor elevilor și studenților nu sunt întotdeauna compatibile cu instrumentele bazate pe inteligență artificială și nu există standarde uniforme privind auditarea algoritmilor, transparența și explicabilitatea acestora.
Un alt aspect important îl reprezintă inegalitatea accesului. Instituțiile educaționale nu dispun uniform de infrastructură digitală, ceea ce poate accentua decalajele între elevi sau școli. În plus, resursele pentru formarea cadrelor didactice în utilizarea responsabilă a IA sunt limitate sau neuniform distribuite.
De asemenea, dimensiunea pedagogică este adesea insuficient integrată. Politicile actuale se concentrează adesea pe achiziția de tehnologii, mai puțin pe formarea profesorilor, adaptarea curriculumului și evaluarea impactului pedagogic.
Nu în ultimul rând, dilemele etice și sociale rămân parțial nerezolvate. Biasul algoritmic, evaluarea automatizată și protecția datelor elevilor sunt subiecte discutate, dar fără aplicare concretă uniformă. De asemenea, lipsa unor mecanisme clare de responsabilitate și audit poate conduce la utilizări necritice sau inechitabile.
În acest context, sunt necesari câțiva pași esențiali. Introducerea inteligenței artificiale ar trebui realizată prin proiecte-pilot controlate, atent monitorizate și evaluate, pentru a colecta date relevante privind impactul asupra învățării. Este nevoie de un cadru normativ adaptativ, care să echilibreze inovația cu protecția elevului și cu cerințele de transparență algoritmică. Formarea cadrelor didactice devine crucială, atât din perspectiva competențelor digitale, cât și a celor pedagogice și etice. În paralel, trebuie asigurat un acces echitabil la infrastructură digitală și resurse educaționale, precum și mecanisme continue de evaluare și feedback, care să permită ajustarea politicilor și prevenirea efectelor nedorite.
În concluzie, în prezent, educația nu este încă pe deplin pregătită să integreze IA într-un mod total responsabil și echitabil. Este nevoie de politici proactive, intersectoriale și flexibile, care să includă tehnologia, pedagogia și etica ca elemente integrate, nu ca componente separate.
Schema vizuală simplificată care ilustrează pregătirea educației pentru integrarea responsabilă a IA. Infograficul evidențiază factorii critici: cadrul normativ, formarea profesorilor, accesul echitabil la infrastructură digitală și dilemele etice, precum și lacunele actuale din politicile educaționale.
Rep.: Cum ar arăta, în opinia dumneavoastră, un model de „inteligență artificială educațională ideală” și ce caracteristici pedagogice și etice ar trebui să aibă?
Prof. Dr. Adrian A. Adăscăliței: Un model de „inteligență artificială educațională ideală” ar fi un sistem care sprijină învățarea și dezvoltarea umană, fără a substitui profesorul sau a diminua autonomia elevului, integrând armonios pedagogia, tehnologia și etica. În esență, aceasta nu este doar o tehnologie, ci un mediator inteligent al procesului educațional.
Din perspectivă pedagogică, un astfel de model ar presupune, în primul rând, personalizare adaptivă, prin ajustarea conținutului, a ritmului și a nivelului de dificultate în funcție de nevoile și progresul fiecărui elev, oferind trasee de învățare flexibile, dar cu obiective clar definite. Feedback-ul ar fi orientat spre proces, nu limitat la răspunsuri corecte sau greșite, ci formulat sub formă de ghidaje pentru reflecție și strategie, sprijinind autoreglarea și dezvoltarea metacogniției.
Un alt element important îl reprezintă suportul pentru gândirea critică și creativitate. Inteligența artificială ar pune întrebări provocatoare, ar stimula analiza și evaluarea argumentelor și ar încuraja explorarea alternativelor și rezolvarea problemelor autentice, inclusiv prin abordări de tip project-based learning. Totodată, ar facilita interdisciplinaritatea și integrarea STEAM, susținând conexiuni între domenii precum științele, tehnologia, ingineria, artele și matematica, precum și proiecte practice și experiențe de învățare holistică.
Monitorizarea și evaluarea ar avea un caracter preponderent formativ. Sistemul ar urmări progresul elevilor în timp real și ar furniza date relevante profesorului pentru luarea unor decizii didactice informate, fără a elimina responsabilitatea umană.
Din punct de vedere etic, un model ideal de inteligență artificială educațională ar trebui să asigure echitatea și accesibilitatea, fiind disponibil tuturor elevilor, indiferent de mediul socio-economic sau de competențele digitale inițiale și să evite amplificarea inegalităților printr-un design inclusiv și neutralitate culturală. Transparența și explicabilitatea sunt esențiale, astfel încât elevii și profesorii să înțeleagă modul de funcționare al sistemului, felul în care sunt generate recomandările și feedback-ul, iar deciziile algoritmice să nu funcționeze ca „cutii negre”.
Confidențialitatea și protecția datelor trebuie garantate prin colectarea minimă a informațiilor, stocarea sigură și utilizarea acestora exclusiv în scop educațional. Responsabilitatea și controlul trebuie să rămână umane: profesorul și instituția educațională decid asupra traseului educațional și evaluării finale, în timp ce inteligența artificială asistă, fără a substitui decizia pedagogică. În acest context, algoritmii ar trebui auditați regulat pentru corectitudine și pentru prevenirea biasului și a discriminării.
La nivel conceptual modelul ideal presupune ipostaza în care profesorul rămâne designer, mediator și facilitator al învățării, elevul este un agent activ, autoreglator și critic, iar IA funcționează ca partener de reflecție, tutor adaptiv și analizator al progresului. Curriculumul și evaluarea sunt flexibile, integrate și orientate spre competențe și învățare profundă, într-un cadru de etică și guvernanță clar, transparent, responsabil și incluziv.
În acest model, inteligența artificială amplifică inteligența umană și permite transformarea educației dintr-un proces uniform într-unul adaptiv, reflexiv și echitabil.
Modelul ideal de IA educațională, care integrează atât componentele pedagogice (personalizare adaptivă, feedback procesual, suport pentru gândire critică, interdisciplinaritate STEAM, monitorizare formativă) cât și pilonii etici (echitate, transparență, protecția datelor, responsabilitate umană).
Rep.: Care sunt direcțiile de cercetare care vor deveni esențiale în următorii ani în ceea ce privește aplicarea inteligenței artificiale în educație?
Prof. Dr. Adrian A. Adăscăliței: Cercetarea privind aplicarea inteligenței artificiale în educație evoluează rapid și va influența profund modul în care învățăm, predăm și proiectăm sisteme educaționale. În următorii ani, unele direcții de cercetare devin nu doar interesante, ci esențiale pentru transformarea educației la scară largă.
O direcție centrală este dezvoltarea sistemelor de învățare adaptivă și de personalizare profundă, prin crearea de platforme de inteligență artificială care să ajusteze conținutul, ritmul și tipul de activități în funcție de nevoile, stilul de învățare și progresul fiecărui elev sau student. Cercetarea vizează modele predictive ale progresului educațional, personalizarea în timp real a traseelor de învățare și adaptarea explicațiilor la nivelul de înțelegere, transformând învățarea dintr-un proces standardizat într-unul cu adevărat individualizat.
Un alt domeniu esențial este cel al învățării explicabile și transparente (XAI) în educație. Acceptarea acestor sistemelor AI de către profesori, elevi și părinți depinde în mare măsură de capacitatea de a înțelege deciziile luate de algoritmi. Cercetarea se concentrează pe explicarea recomandărilor educaționale, pe vizualizarea raționamentelor algoritmice și pe asigurarea transparenței predicțiilor. aspecte fundamentale pentru încredere și responsabilitate etică. Acest domeniu este esențial pentru încrederea și responsabilitatea etică a aplicațiilor educaționale.
Evaluarea automată și feedback-ul formativ reprezintă o altă direcție majoră de cercetare. Se urmărește dezvoltarea unor algoritmi capabili să ofere evaluări precise ale lucrărilor scrise, ale răspunsurilor complexe sau ale proiectelor, să furnizeze feedback detaliat orientat spre îmbunătățire și să susțină evaluări continue, nu doar summative. Această direcție reduce povara evaluării tradiționale și susține învățarea prin feedback constant.
Tot mai importantă devine și analitica dispozitivului educațional și predicția performanței. Bazată pe folosirea datelor masive (learning analytics), aceasta este utilizată pentru identificarea tiparelor de învățare de succes, detectarea timpurie a riscului de abandon sau a dificultăților de învățare și anticiparea nevoilor educaționale individuale. Aceste cercetări influențează deciziile pedagogice, planificarea curriculum-ului și eficiența intervențiilor educaționale.
Educația bazată pe conversații și utilizarea asistenților inteligenți constituie, de asemenea, o direcție emergentă. Chatbot urile și agenții conversaționali avansați pot ghida elevii prin discuții interactive, pot oferi resurse la cerere și pot facilita învățarea colaborativă. Cercetarea se concentrează pe adaptarea limbajului natural la nevoile educaționale, evitarea erorilor de regurgitare și integrarea coerentă a acestor instrumente în fluxul educațional.
Pe măsură ce datele elevilor sunt colectate și prelucrate de sisteme de inteligență artificială, securitatea, confidențialitatea și guvernanța datelor educaționale devin domenii critice de cercetare. Sunt vizate protecția datelor și confidențialitatea, mecanismele de guvernanță etică și conformitatea cu reglementările existente, precum GDPR, pentru a garanta un cadru sigur și responsabil de utilizare a inteligenței artificiale în educație.
O altă direcție esențială este legată de echitate, incluziune și eliminarea bias-ului. IA are potențialul de a amplifica inegalitățile dacă nu este proiectată corect, motiv pentru care cercetarea se concentrează pe dezvoltarea de algoritmi care să minimizeze bias-ul educațional, pe asigurarea accesului echitabil la resursele bazate pe IA și pe metode de incluziune adaptate contextelor culturale și lingvistice diverse.
Integrarea inteligenței artificiale cu pedagogiile emergente reprezintă, apoi, un domeniu de interes major. Inteligența artificială nu ar trebui să se limiteze la automatizarea proceselor, ci să susțină pedagogii inovatoare: învățarea bazată pe proiecte, învățarea experiențială și pedagogiile centrate pe elev, cercetarea fiind orientată spre integrarea pedagogică, nu doar tehnică, a acestor tehnologii.
Realitatea mixtă și simulările inteligențate vizează combinația de AI cu VR/AR pentru realizarea de simulări educaționale imersive, experiențe de învățare practice și sprijin în dezvoltarea de competențe. Această direcție redefinește laboratoarele virtuale și mediile de practică.
Nu în ultimul rând, evaluarea etică și analiza impactului social al inteligenței artificiale în educație devin indispensabile. Este necesară dezvoltarea unor cadre metodologice și instrumente de evaluare a impactului asupra proceselor educaționale, asupra bunăstării emoționale și cognitive a elevilor și asupra efectelor pe termen lung asupra sistemelor educaționale.
În concluzie, viitorul cercetării în AI educațional va trece de la prototipuri tehnologice la sisteme integrate, explicabile, etice și orientate spre învățarea reală a cotidianului. Fiecare dintre aceste direcții contribuie la o educație mai echitabilă, eficientă și centrată pe nevoile individuale ale elevilor și profesorilor.
Rep.: Care sunt obligațiile elevului și a familiei sale pentru a beneficia de acest tip de educație?
Prof. Dr. Adrian A. Adăscăliței: Pentru a beneficia pe deplin de educația asistată de inteligență artificială, atât elevul, cât și familia sa au responsabilități clare, care asigură eficiența și siguranța procesului educațional.
În ceea ce privește elevul, acesta trebuie să aibă o participare activă și responsabilă, interacționând constant cu platformele și aplicațiile AI și asumându-și responsabilitatea pentru propriul parcurs de învățare, inclusiv pentru progresul realizat și aplicarea cunoștințelor dobândite. Este esențială respectarea regulilor digitale, prin utilizarea corectă a conturilor și resurselor educaționale și prin evitarea fraudelor, a plagiatului și a oricăror încercări de manipulare a sistemelor AI.
Elevul are, de asemenea, un rol important în feedback și comunicare, fiind necesar să semnaleze dificultățile întâmpinate și să ofere feedback constructiv pentru îmbunătățirea instrumentelor AI, precum și să participe la discuții și evaluări formative, contribuind la personalizarea experienței de învățare. Autodisciplina și gestionarea timpului reprezintă alte obligații esențiale, elevul trebuind să își planifice timpul de studiu, să respecte programul recomandat de sistemele adaptive și să mențină un echilibru între activitățile online și cele offline.
În ceea ce privește obligațiile familiei, acestea vizează, în primul rând, sprijinul educațional și emoțional. Familia trebuie să încurajeze elevul să utilizeze resursele AI și să se implice activ în procesul de învățare, asigurând totodată un mediu favorabil studiului acasă. Un alt aspect important este monitorizarea și securitatea digitală, prin urmărirea modului în care elevul folosește platformele digitale, fără a-i limita autonomia, precum și prin protejarea datelor personale și înțelegerea regulilor de confidențialitate aplicabile platformelor AI.
Colaborarea cu școala și profesorii reprezintă o altă obligație esențială, familia fiind încurajată să participe la sesiuni informative și să comunice orice problemă de natură tehnologică sau pedagogică, susținând în același timp recomandările personalizate formulate de sistemele de învățare AI. În plus, este necesară formarea digitală continuă a familiei, prin familiarizarea cu noile tehnologii și aplicații educaționale, pentru a sprijini mai eficient elevul, precum și prin promovarea unui comportament responsabil în mediul digital.
În esență, eficiența educației asistate de AI depinde de cooperarea activă între elev, familie și instituția școlară. Elevul trebuie să fie proactiv și disciplinat, iar familia să ofere sprijin, monitorizare și înțelegere a modului în care tehnologia poate fi folosită pentru a îmbunătăți învățarea.
A consemnat Oana-Bianca MĂRGINEAN
